Dilema „Ne împrumutăm sau nu, pentru a respecta Legea Pensiilor” se poate rezolva numai în două feluri, dacă vrem să nu îi batjocorim încă o dată pe pensionari.
-
Să se respecte Legea Pensiilor. Să fie echitate socială, nu diviziune socială. Să ne împrumutăm și pentru pensionari, dacă tot ne împrumutăm enorm din cauza pandemiei. Va fi puțin mai greu pentru toți ceilalți și puțin mai bine pentru pensionari.
-
Să se comită marea greșeală umană, socială și politică de a se exclude pensionarii, ca parte cu drepturi depline de la imensa MASĂ SUCCESORALĂ A ÎMPRUMUTURILOR VITOARE, care vor fi, de data aceasta, enorme, dar nu mai mari decât în majoritatea țărilor europene.
Care va fi tabloul social peste unu-doi ani, în situația în care pensionarii „vor fi ținuți în viață” cu o majorare de 15% a pensiilor? Inegalitatea socială va crește. Bogații vor fi și mai bogați, săracii vor fi și mai săraci. Dar, datoriile imense vor fi plătite într-un fel sau altul și de bogați, și de săraci, și de copiii bogaților, deveniți rentieri și de copiii săracilor, deoarece ne împrumutăm cu scadență la 20 și 30 și chiar 38 de ani. Peste 1-2 ani bogații vor umple aeroporturile la sfârșit de săptămână pentru a merge la cumpărături la Milano sau numai pentru a servi masa la restaurantele preferate din Italia. Își vor planifica din timp vacanțe în insule exotice. Vânzările de automobile de lux vor începe să crească, vor face, vor merge, vor trăi bine…
Între timp, pensionarii „ținuți în viață” cu o majorare de 15% vor începe firav să-și ceară drepturile, să li se mărească pensiile. Cine credeți că va fi unul dintre cei care le va da replica? Omniprezentul pe posturile TV, europarlamentarul Petrov Băsescu, care, conform unei hotărâri, în primă instanță a unui tribunal, a mai făcut și „poliție politică”. Îl voi numi pe scurt „Informatorul”. Ei, bine, Informatorul, cu hotărârea unui adevărat om de stat, care are curajul să fie sincer și să înfrunte prezentul pentru a salva viitorul, va spune cu glas rece, de securist:„Cum să mărești acum, în 2021, pensiile? Ar fi o crimă. Datoria publică a ajuns la 50% din PIB, deficitul bugetar a ajuns la 10%, UE spune șă nu mărim pensiile….” Informatorul va ține cu ȚARA, cu echilibrele bugetare și cu viitorul. Îi convine, el și-a asigurat viitorul pentru trei generații.
Expresia „pomană electorală” s-a repetat de sute și mii de ori în media scrisă și vizuală de politicienii „de dreapta” și a crescut în intensitate pe măsură ce creșteau veniturile a milioane de români. Încă din anul 2017, deși mai erau patru ani până la alegeri, din punctul de vedere al Opoziției-PNL, USR, PMP-, pensionarii nu primeau o binemeritată mărire a pensiei. Ei primeau pomană. Pomană electorală. Zi de zi, lună de lună, an de an. 2017, 2018, 2019 auzeam la TV și citeam în presa scrisă văicărelile apocalipticilor crizei care va să vină, dacă se va continua cu măririle de pensii și salarii, pe care, evident, le numeau „pomeni” electorale.
În campania electorală din 2019, adresându-se unei săli pline de PNL-iști, Președintele spune neadevăruri enorme și batjocorește: „În decembrie 2016, PSD-ul a promis că va curge lapte și miere, dar, Ghinion, cum a spus unul, nu a fost așa. Acest Guvern este un dezastru, este un Guvern eșuat. NU SUNT BANI DE PENSII. Românii sunt amăgiți cu promisiuni.” Eu nu am auzit vreodată în viața mea -79 de ani-, nici în timpul comunismului –am avut părinți pensionari- și nici în cei treizeci de ani de capitalism, ca cineva să spună sau să se întâmple acest lucru: „nu sunt bani de pensii”.
Ce suflet plin de ură, ce interese poți să ai, tu, Președinte al României, încât să minți într-un discurs televizat că „nu sunt bani de pensii”. Ce ai crede despre un om care ar spune în plină zi, cu soare, că, de fapt, este noapte sau care aflându-se în fața unui monument de un alb strălucitor ar afirma că îi place culoarea neagră a edificiului? Președintele Iohannis ne făcea și dânsul pomanagii. În anul 2019 la o întâlnire cu tinerii liberali, la Predeal, domnul Iohannis le spunea acestora „Ce face PSD-ul pentru oameni? Le dă pomeni electorale.” În aceste zile pandemice, DOCTORII sunt eroii noștri din linia întâi. Atunci, doctorii, care sunt și ei oameni, erau pomanagii, deoarece li se dublaseră salariile de PSD. Ca să nu mai vorbim de pensionari, deoarece nici nu mai sunt sigur, dacă „oamenii” ăștia „de dreapta” ne mai consideră oameni.
Eu spun așa: Bogdaproste, PSD,pentru pomană. În ceea ce îl privește pe domnul Iohannis, deoarece am fost anunțați că este „Președintele al a cărui destin a fost scris de Dumnezeu”, eu îl las în plata Domnului, care le vede și le știe pe toate. Dar, după trei ani și jumătate de batjocură prin folosirea cuvântului POMANĂ, cortina a fost trasă de Primul- Ministru Ludovic Orban. Meritam și noi o asemenea onoare. Nu putea să ne lase mereu pe mâna unor micimani precum agitatul parlamentar PNL Florin Roman, cel care încă din vara anului 2018 într-o emisiune TV la Radu Tudor- Antena 3- a început deodată să strige: „Nu se măresc pensiile, nu se măresc pensiile, nu se măresc pensiile, știți de ce? Nu au fost prinse în Buget.” Omul avea vedenii. Ura dăunează grav sănătății. PSD-ul nu l-a ascultat, și, netulburat, ne-a mai dat două pomeni de atunci: la câteva săptămâni după criza lui Florinel, în iulie 2018 și în septembrie 2019. Acum se apropie septembrie 2020. Nu ne mai putem afișa cu „florini”, trebuie schimbat nivelul. Intervine însuși Ludovic Orban, urmașul lui Brătianu, liberalul de viță veche, intelectualul de rasă, Primul- Ministru al României, și ne-o zice ….golănește: „S-a terminat cu pomanageala”. Acesta da conducător de țară. E din stirpea lui Petrov Băsescu. Te pocnește de nu te vezi. Deocamdată „liberalul” ne-a pocnit numai figurativ. Urmează, după modelul lui Petrov, capul în gura unui pensionar pomanagiu și dosul de palmă peste gura unui copil care cere alocație mărită.
După ce și-a vărsat oful asupra pomanagiilor, Șeful Guvernului s-a retras în biroul său, și-a dat MASCA jos și la figurat și la propriu și s-a pus pe băut LAGAVULIN WHISKY, fumat trabuce și socializare „umăr la umăr”. „Liberalii cu liberalii, pomanagiii cu pomanagiii”. Îi recomand Premierului să citească două dintre cărțile lui JOSEPH STIGLITZ, laureat al Premiului Nobel pentru economie, fost economist-șef al Băncii Mondiale: „Prețul Inegalității” și „Marea Divizare”. S-ar putea să îl tulbure mai mult decât consumarea unei sticle de whisky de cea mai înaltă calitate.
Constantin POPA