Dan Elias
Vă imaginați cum se plimbă acum prin palat și nimeni nu-i intră în voie!? Cu bărbia sprijinită în piept, bolborosește cuvinte și sintagme imposibil de tradus în română, în engleză sau în germană. Consilierii stau ascunși pe sub birouri sau după perdele și încearcă timid să-l îmbuneze, deși dacă nu ești bun de la început, e foarte greu, aproape imposibil. „Măria ta, măria ta!/ Nu știm ce dracul o avea!/ Ori a-nceput la tron să spere,/ ori iar a dat pe gât o bere!/ Că dacă i-a intrat în ochi/ vreun fum, să-i zică de deochi/ bogdan, raluca sau alina!/ Neserios, bătu-l-ar vina!”
Dar el nimic nu auzea. Zvârlea prin palat cu buzduganul rămas moștenire de la „răposatul” și număra cu glas tare ciucurii de la covoare; „Unu, doi, trei! Unu, doi, trei! Adică mă întreb ce vrei!? M-ai lăsat pur și simplu fără cuvinte. Nu c-aș fi avut prea multe înainte, dar orișicât! Să-ți treacă ție asta prin minte!? Nu te-ai gândit, și într-o doară, că filmul tău o să mă doară!? Toată lumea știe că în acest concert de tromboane, eu sunt prima vioară! Puteai să te dai Tom și Jerry, Baghera, Baloo, sau calul Ilenei-cosânzene, dar ai grijă și asta ți-am spus-o mereu: Superman sunt numai eu!”
Și cum trecea el așa pe holurile castelului, supărat nevoie mare, numai ce se auzi un zvon de glasuri cristaline. Era corul stropolitorilor veseli și ferice interpretând din buze și limbă opera hip hop ce-i fusese închinată. „Nu-i nimeni ca tine, fiu de dac! Apărut din spuma mării cu spume cu tot, te-au crescut, cine trebuie, într-o lună cât alții în zeci de ani! Ești cel mai tare, cel mai mare, cel mai fără-asemănare! Nimeni nu mai aruncă paltonul ca tine! Nimeni nu mai schiază ca tine când ard spitalele! Ai zdrobit pesedeii în luptă dreaptă și ei au câștigat alegerile. Cine-a mai vrut ca tine o revoluție în educație și-a ieșit o răscoală!? Cine le-a mai spus românilor „să stea liniștiți la locurile lor” că totul e bine și lor le zboară facturile pe la ureche!? Și cine-a mai avut inspirația genială, absolut genială, de a-și pune curul pe Masa Tăcerii!? Nu-i nimeni ca tine! Să nu fii supărat pe el, măria ta! Superman era pilit, altfel e băiat de gașcă.
Și ca să-ți treacă tristețea și să te vedem din nou cu zâmbetul pe față, îți facem un clip beton, cu matale făt-frumos din lacrimă.”
…. Din lacrimile poporului român.