Iohannis, îmbrăcat gros ca să nu răcească refugiații
A stat, s-a uitat la televizor, a mai plecat și pe la Sibiu și dacă a văzut că primul ministru Nicolae Ciucă i-a luat-o înainte și a mers împreună cu trei miniștri la Vama Siret, acolo pe unde vin refugiații, s-a îmbrăcat și a mers și el. Nu a uitat, înainte de asta, să ne anunțe că pandemia s-a sfârșit, anunț făcut după ce Alexandru Rafila (ministrul sănătății) îl preconizase. Dar, pentru imagine a vrut să arate poporului că el dispune când vin virușii (nu rușii ) și când aceștia pleacă (nu rușii, ci virușii) după care, în zi de sâmbătă, a poposit în tabăra refugiaților să constate cum a fost organizată, adică să controleze. A venit pregătit să înfrunte frigul de afară, situație trăită de refugiații ucrainieni, care așteptau în ger de peste 12 ore să intre în țara noastră. A venit complet echipat, îmbrăcat cu ținută causal: blugi bleaumarin, fular în jurul gâtului și mănuși din piele, să nu-i înghețe mâinile în care ținea sacoșile cu ajutoare. Credeți asta? Și-a pus mănuși să nu-i înghețe când va da mâna cu vreun refugiat, dacă o va face. Dacă nu a dat nicio bomboană copiilor aflați acolo, nici nu a făcut vreo invitație pentru a caza o familie într-una din cele șase case luate din meditații. După ce a lăudat autoritățile locale și pe oamenii binevoitori, a urmărit pe un ecran imens mărețele realizări ale județului condus de liberalul Gheorghe Flutur, festivismul aducând aminte de vizitele lui Ceaușescu. A urmat o conferință de presă cu întrebări „potrivite”, după care vizita a continuat la o clădire unde se află comandamentul taberei, pentru a se încălzi. Asta a fost tot. Din această experiență sperăm că Iohannis a învățat că atunci când vom avea inundații trebuie să sară în cizme și să fie prezent, că până acum nu a fost niciodată. Și să nu uite să ia și schiurile de apă.
A fost sau nu a fost ?
A fost sau nu a fost revoluție, a fost sau nu a fost lovitură de stat? Acest subiect (des întâlnit în presă, talk-show-uri și în filmele românești) a ajuns să ne exaspereze de 32 de ani. Abia acum am vizionat pe Youtube filmul lui Corneliu Porumboiu intitulat „A fost sau nu a fost?”, premiat la Cannes. Filmul nu se vrea o analiză politică, ci doar o poveste a felului diferit în care oamenii au trăit Revoluția și cum este comentat evenimentul. Sosiți în studioul unei televiziuni locale pentru a-și povesti isprăvile, plus unii care intră în direct pe telefon, profesorul Mănescu și pensionarul Pișcoci fac deliciul întregii pelicule. În studio se întâmplă lucruri similare celor dintr-o bodegă sătească unde se întâlnesc bârfitorii și cei care comentează la „Radio șanț”. La fel ca în zilele noastre, când unul aflat în capul mesei știe totul, a fost prezent peste tot, este revoluționar și dacă nu era el nu scăpam de Ceaușescu. De fapt, filmul vrea să arate nu ce s-a întâmplat la revoluție, ci cum se prezintă fiecare pe sine în modul eroic, de la comedie la dramă.
De 32 de ani există Dosarul Revoluției și nu se știe cine sunt vinovații pentru moartea celor peste 1100 de oameni și nici dacă a fost revoluție sau lovitură de stat. Principalul este că avem revoluționari cu drepturi speciale, care spun că au făcut revoluție. Întrebarea se pune în felul următor: dacă instanțele hotărăsc că a fost lovitură de stat, ce facem, schimbăm certificatel de revoluționar în certificate de participant la lovitura de stat? Păi, ce facem cu articolul 397 din Codul Penal, care spune că „Acțiunea împotriva ordinii constituționale se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea executării unor drepturi”?. Așa că, tot mai bine e să fi fost revoluție.
Pleașcă pentru CSM București
Forul european de handbal (EHF) a decis suspendarea echipelor naționale și de club din Rusia și Belarus. Decizia a fost ratificată și astfel jucătoarele de la CSM București au un real motiv de bucurie: vor merge direct în Sferturile Ligii Campionilor la feminin. La rândul lor, jucătorii legitimați la Minaur Baia Mare s-au calificat în semifinalele European Cup. Așadar, cum afirmă primarul nostru Dragoș Vodă, are și războiul ăsta beneficiile lui.
Gheorghe Marinel