Am citit în presa on-line că U.S.A. și-ar fi manifestat nemulțumirea față de modul în care românii îi tratează pe ucrainenii emigrați în România. Nu am citit tot articolul, să văd și ce argumente au americanii.
La puțin timp după ce am citit articolul respectiv, am fost la muzeul Antipa. În jurul meu mulți copii și, ce să vezi, mamele lor le vorbeau în… ucraineană. Iar eu nu înțelegeam ce spuneau.
„Băi, să fie-al dracu’, dacă n-au dreptate americanii” mi-am zis. Că d-aia zisei și-n titlu că au dreptate. Dar… nu înțeleg de ce USA nu au impus României să introducă limba ucraineană obligatorie în toate programele școlare, și chiar și la grădiniță. Da’ ce zic eu…
Româncele ar trebui obligate să nască direct copii vorbitori de ucraineană! Că nu-i suficient să le dai mâncare gratis, asistență medicală gratis, locuri de muncă fără concurs, în locul unor români. Ba chiar cred că și versurile imnului național ar trebui modificate – „Deșteaptă-te române și învață ucraineana!”.
Hai, Slava Ucraina! Îmi pare rău, dar nu știu cum se zice asta în limba „americană”…
Cele de până aici le-am scris pe 28 aprilie, dar… Formularea „dar” permitea celor care se mulțumeau să citească titlul textului să înțeleagă că aș fi pus la îndoială dreptatea americanilor. Astăzi am avut o revelație care mi-a permis să concluzionez că americanii au perfectă dreptate, fără nici-un dar…
Am fost la Centrul de Diagnostic și Tratament „Victor Babeș”. La ușa cabinetului unde trebuia să intru și eu era un cetățean. L-am întrebat dacă are și el programare tot la acel cabinet și la ce oră anume, ca să știu unde cum mă așez în raport cu el. Răspunsul lui a fost „Ai dăunt spic rumeiniăn”. Profitând de ceea ce îmi dăruiseră profesorii Tiberiu Meszaroș, în copilărie, și Adriana Bălan, la sfârștiul primei treimi a vieții mele, am schimbat câteva cuvinte cu zisul humanoid. Așa am aflat că el aștepta să vină o asistentă care-l înțelegea. Iar la final n-am avut ce face și l-am întrebat „Uer ar iu from?”.
Răspunsul lui mi-a oferit revelația de azi, lămurindu-mă că americanii au perfectă dreptate, fără nici-un „dar”, atunci când îi acuză pe români că nu-i tratează cum se cuvine pe ucrainenii emigrați în România. Căci, cetățeanul respectiv, la întrebarea mea mi-a răspuns „From Iucrein”.
Ei, cum mama dracu’ își permit doctorii români din România să nu știe să vorbească pacienților ucraineni pe limba pe care o înțeleg ei? Adică, să fii doctor într-o colonie americană și să nu știi să vorbești americănește?!? Inadmisibil, nu?! Mai ales că, după cum era tuns și după cât de viguros se deplasa pe la multele cabinete prin care l-am văzut intrând, cetățeanul cu pricina nu era un om de rând, ci din ăia cu… treburi.
Marian IOAN
ART EMIS ACADEMY