Nu e o figură de stil, e chiar povestea de azi a Dunării, mai exact a brațului Borcea, în dreptul localității Stelnica, nume parcă predestinat, îmi pare că vine de la stea. Acolo ne-am adunat câțiva obișnuiți ai locului, pentru a-l omagia pe cel care și-a luat numele „stelei în care s-a născut” – Ion Ghelu Destelnica.
Am fost nu mulți, dar nici puțini, atâți câți trebuie și mai ales cum trebuie: frumoși, voioși, luminoși, cu poezia sau poanta la purtător, veniți din Slobozii, Constanțe, București și alte zări. Ineditul acestei ediții a fost că ea s-a desfășurat nu la bibliotecă, așa cum eram obișnuiți, ci pe noul ponton construit prin strădania primarului Brateș, cel pe care ți l-ai dori președinte.
În clipocitul ușor al apei, legănați pe alocuri de valurile Dunării, având ca spectatori sălciile de un verde splendid, ne-am spus cuvintele purtate de vânt către cine știe unde.
Festivitățile au continuat în cerc mai restrâns, dar tot larg, la stâna Florinului Stelnicii, ori mai bine zis Maltezilor unde, și aici, chiar dacă ne-am mai dedulcit la discuții libere, am avut parte și de muzică și poezie. Poezia unei întâlniri.
Mulțumim tuturor celor implicați/ implicate care ne-au ajutat să scriem povestea!
Florentina Loredana Dalian