Dan Elias
„Odată demascat, cum aflu, că am 72 de ani, că sunt de parte bărbătească, ca să nu mai pomenim, Doamne fereşte, şi de alte beteşuguri incorecte politic, mi-am dat şi eu seama că nominalizarea mea pentru un premiu de regie este în răspăr cu aşteptările unor tineri confraţi şi surori, generatoare de agitaţie şi indignări. Se ştie că în vremuri grele, cu resurse de hrană împuţinate, mamiferele bătrîne sunt îndepărtate şi sacrificate pentru salvarea exemplarelor tinere, iar noi trăim, într-adevăr, vremuri grele. Spre împăciuire şi armonie, propun ca, în locul candidaturii mele, juriul sau chiar Senatul însuşi să desemneze pe unul din tinerii sau, mult mai corect, pe una din tinerele leoaice ale regiei românești. Nimic ironic, doar respect pentru vocea Naturii!”
Acestea sunt cuvintele lui Silviu Purcărete cu privire la nominalizarea lui la premiile uniter. Problema nu este că există sălbăticiuni tinere gata să-și devoreze (cu gura) „părinții”, „bunicii” și alde alte alea, ci faptul că ele stau erecte și nu merg în patru labe. Vorba unui vechi dicton latin; Bună, bună, dar nu-i bună…! Mă și mir de uniter că nu și-a însușit zicerea unei actrițe (stați un pic să-mi opresc hohotul de râs) care îl trăgea pe Cristian Tudor Popescu de brăcinari, și cum victima ținea de ei speriat de moarte, ingenua i-a spus verde în față: Nici măcar nu știți ce vrem noi! Ții de pantalonii ăia ca de sfintele moaște! Noi așa vorbim, așa ne mângâiem și așa ne înmulțim, prin „băga-mi-aș”, că de scos ce să mai scot de la tine!
Bine că nu l-au pus pe Purcărete să dea examen la vreo .. limbă străină! Doamne iartă-mă! Exact la fel cum l-au pus pe Țăndărică să cânte la fluierul piciorului aria „banii mei, banii mei…” din opera „ți-am pus-o cu busuioc în plete, nu c-o râmă, cu-n știulete!”
Mă opresc, că dau în bâlbâială!
Vizionare plăcută!