„Amprente ale lumii mele”, o expoziție care nu trebuie ratată

Joi, 30 iunie, iubitorii artei plastice din Slobozia au fost martorii vernisajului expoziției personale „Amprente ale lumii mele” a artistului plastic Carmen Olteanu.

SONY DSC

Născută în 1980 în Râmnicu Vălcea, este doctor în Arte Plastice și Decorative la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti și membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Lucrările artistei au putut fi admirate în peste 70 expoziţii personale şi de grup, în colecții private și publice, atât în ţară, cât şi în străinătate. De-a lungul carierei a adunat numeroase diplome și distincții pentru contribuția adusă în lumea artei.

Evenimentul de la Slobozia a avut loc la Galeriile „Arcadia” și a fost deschis de Clementina Tudor, directorul Centrului Cultural „Ionel Perlea”, care a precizat: Pentru noi este o onoare acest vernisaj, care reușește să ne mențină în acest circuit național al artei plastice. Această formulă pe care o propune prin expoziția „Amprente ale lumii mele” artista Carmen Olteanu este una care se adresează tuturor categoriilor de public și pentru că dumneavoastră cei prezenți sunteți apropiați sufletului nostru în acțiunile Centrului Cultural, țin să vă mulțumesc încă o dată. Precizez că expoziția va fi la dispoziția publicului până în data de 15 iulie și invitația mea către ialomițeni este să-i treacă în număr cât mai mare pragul, pentru că nu au ce regreta

SONY DSC

Despre lucrările expuse pe simeze aflăm mai multe de la Ana Amelia Dincă, critic de artă și curatorul expoziției, din prezentarea căreia spicuim câteva pasaje: „Actanții picturii lui Carmen Olteanu sunt păpușile pictate pe pânză și păpușile-obiect, în care descoperim vulnerabilitatea ființei umane, ca armătură conceptuală pentru fragilitatea noastră, afirmată fără ocolișuri de artistă. Aceste motive vizuale sunt pretextul unei antinomii între ceea ce ne oferă contextul existențial imediat și pasul lateral pe care artista îl face, izolându-se sub aura protectoare a lumii ei, unde tinerețea eternă, libertatea și ideea de joc diseminează realitatea de vis și melancolia de bucurie. Pe Carmen Olteanu această utopie o face idestructibilă de trăirea ei directă, cotidiană. Îi place să se joace cu imaginea păpușilor, dar, de data asta, din perspectiva maturității și a unei susținute experiențe artistice, privită prin vizorul generos al copilăriei, dătător de iluzii ˶atunci” și implicând afective retrospective asupra propriei memorii, ˶acum”. Figuri în plină pagină sau ansambluri compoziționale evocând delicatețea feminină, având uneori alături un simbol din regnul basmelor, acestea nu reflectă doar măști, păpuși și marionete, ci au de-a face mai degrabă cu un automimesis, portretele având gingășie, candoare, feminitate, așa cum putem defini însăși chipul și atitudinea artistei. Încărcate de culori puternice și armonii, imaginile fac mărturisiri despre o pictoriță cu o carieră în plină desfășurare, axată ca discurs pe un figurativ adaptat măiestriei sale, devoalată în studii de portret, în trupuri cu racursiuni, în personaje așezate în plină pagină sau reprezentate în întregime în diverse situații și contexte structurale… Cu un arsenal imagistic propriu și în dorința de a se îndepărta de o contemporaneitate sâcâitoare și dură, aceasta ne introduce aparent într-o nouă dimesiune a spiritului ludic, unde balansul între copilărie și nostalgia unui trecut încărcat de inocență și bucurie, vine să ne vorbească despre eliberarea de constrângeri. Însă artista este mult mai profundă în mesajul trasmis, deschizând fereastra unei scenografii complexe, unde lumea este văzută ca un teatru de păpuși, reiterând aici multiplele fațete ale omului, multiplicarea lui prin dedublare și sub aparența purității… Create după chipul și asemănarea omului, entitățile antropomorfe nu sunt numai reflexul egoului noastru pământean, ci arată că, la nivel spiritual, prin transcendență, omul nu are limite existențiale. În realitate, dorința artistei de a se juca plastic cu simbolourile copilăriei și de a se întoarce la începuturi evidențiază nostalgia asupra unor vremuri pe care nu le va mai trăi cu sentimentele de atunci, determinând-o să conștientizeze drama timpului efemer, a perisabilității ființei și iluzia lumii pierdute.”

SONY DSC

În finalul evenimentului, Carmen Olteanu a precizat că este încântată de galeria de artă din Slobozia, un spațiu generos, care dă numeroșilor artiști plastici posibilitatea să-și expună operele și gândurile: „Vreau să vă mulțumesc și mă bucur foarte mult că sunt aici, pentru că am întâlnit un spațiu minunat, spațiu care se datorează oamenilor minunați care se află în spatele a ceea ce se întâmplă în plan fizic, pentru că mai înainte au fost niște gânduri, niște proiecte, niște dorințe, niște bucurii care s-au întâmplat și acesta, repet, este meritul oamenilor de aici, pentru că sunt orașe mult mai mari, chiar și în București avem multe galerii dar nu toate sunt de calitatea și generozitatea galeriilor pe care o aveți aici în Slobozia. Desigur, există posibilitate ca o forță a mea să o regăsiți în fiecare tablou, pentru că e o bucățică din viața mea și probabil îmi caut o filozofie a momentului pe care-l trăiesc. Mie îmi plac foarte mult oamenii, iubesc oamenii, sunt o fire sociabilă, și, nu-i așa, de când suntem mici ne găsim un prieten, o păpușă, o jucărie și atunci în afara prietenilor pe care-i am în viața reală și acasă când rămân singură în atelier trebuie să mai vorbesc cu cineva. Și atunci, am făcut o serie de păpuși.”

Nicolae TACHE

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 


Copyright 2022 - Ziarul Ialomița - All Rights Reserved