La începutul lunii noiembrie, Muzeul Național al Agriculturii a fost gazda unei expoziții inedite, „ Amintiri dulci de la Amara. Turismul balnear în stațiunea Amara – fragmente de memorie colectivă”. A fost un demers anunțat cu câteva luni în urmă, când ONG-ul cu același nume publica pe pagina proprie următoarele: „Acum exact 85 de ani (n.r. 22 iulie 1938), apărea în ziarul „Dimineața” la rubrica „La munte și la mare” următoarea descriere a stațiunii Amara: „Stațiunea balneară Amara – Ialomița, situată la o depărtare de 6 km. de orașul Slobozia, renumită pentru apele sale miraculoase și nămolul binefăcător, este vizitată anual de mii de suferinzi, care au apreciat efectele apei. Deși se găsește într’o regiune de câmp, are totuși ceva atractiv prin poziția sa pitorească. Din an în an, se aduc stațiunii îmbunătățiri însemnate, ca să corespundă cerințelor. În imediata apropiere a lacului se găsește un spendid hotel cu tot confortul modern, cu camere numeroase; iar în comuna Amara, situată la câteva sute de metri de lac, se găsesc camere de tot felul, care se închiriază la prețuri convenabile. Prețurile alimentelor de tot felul au fost de asemenea reduse de autoritatea comunală. Nici distracțiile de tot felul nu lipsesc. În timpul sezonului vin trupe teatrale din București și alte orașe, se dau serbări, baluri etc.”
Am considerat ca răspunsul la întrebarea „de ce un proiect despre Amara ” și cele câteva date despre proiect merită aprofundate din respect pentru inițiatori, organizatori și acest loc care asemeni altor stațiuni din țară ,,a devenit o lume pe cale de dispariție”. Povestea nu este doar despre Amara, ci despre majoritatea stațiunilor balneare din România. Cândva înfloritoare, purtând cu mândrie și îndreptățire titlul de „perlă ” a regiunilor unde sunt situate, multe dintre acestea au devenit de nerecunoscut pentru turiști și locuitori. Nu ne-am propus în acest articol să arătăm cu degetul către autoritățile iresponsabile ori persoane cu interese obscure care au accelerat decăderea acestor locuri.
SONY DSC
Suntem conștienți că doar fondurile europene și adoptarea unei strategii adecvate pot readuce aceste locuri la strălucirea de altădată. Scopul articolului nostru este de a multumi din partea cititorilor, participanților la vernisaj și vizitatorilor, asociației VIRA și oamenilor minunați care au trudit pentru bucuria și încântarea noastră. Așadar:
– Ce sau cine este „VIRA”? Ce obiective are? Cine sunt membrii asociației, stimate doamne Iuliana Dumitru, Ileana Gabriela Szasz și Romelia Călin?
– Asociația Vira este o organizație neguvernamentală culturală, înființată la Bârlad (Vaslui) în anul 2006. Activitatea acesteia este structurată pe cinci direcții: documentare vizuală, cultură și patrimoniu, dezvoltare locală prin cultură, organizare comunitară, educație non-formală.
Cu o echipă alcătuită din sociologi, istorici, documentariști vizuali ai fenomenelor sociale și culturale și specialiști în producție de film, Asociația Vira s-a concentrat de-a lungul timpului pe o serie de proiecte de cercetare, documentare vizuală și educație non-formală inițiate și implementate cu succes. În calitate de cercetători, identificăm și contribuim la crearea unei legături între oameni și cultură în comunitatea lor.
Prin revitalizarea și promovarea patrimoniului cultural local, susținem reintegrarea acestuia în viața comunităților și valorificarea de către tinerele generații. Astfel, dezvoltarea locală prin cultura este aria prin care contribuim la dezvoltarea comunităților urbane și rurale, prin inițierea de proiecte ce utilizează resursele culturale (materiale și imateriale) disponibile la nivel local.
– Care au fost cele mai importante proiecte derulate de asociația VIRA în cei 17 ani de existență ?
– Cele mai importante proiectele ale Asociației Vira în cei 17 ani de existență sunt:
Bucharest Housing Stories, un serial documentar despre diversitatea experienței de locuire din orașul București și împrejurimi. Constituit din șapte episoade axate pe diferite tipuri de spații – blocuri construite în perioada socialistă, noi ansambluri rezidențiale, zone de tip „ghetou”, cămine studențesti, spaţii publice (locuirea „în aer liber”), fostele case naționalizate și cele din zona periurbană și urmărind 21 de personaje cu experiențe diferite, proiectul își propune să documenteze diversitatea culturală a practicilor de locuire din urbanul românesc contemporan. Platforma este disponibilă la https://BucharestHousingStories.ro
Harvesting Solidarity este un proiect de documentare angajată ce aduce laolaltă istorii personale de muncă sezonieră ale românilor plecați să lucreze în Uniunea Europeană. Ce îi determină să aleagă străinătatea? În ce condiții muncesc și trăiesc în țări precum Germania, Austria, Marea Britanie, Franța sau Italia? Cum i-a afectat pandemia? Care sunt principalele probleme cu care se confruntă și ce consideră că ar putea îmbunătăți statul român în ceea ce-i privește? sunt principalele întrebări care își găsesc răspunsul în proiectul de documentare. Platforma este disponibilă la https://harvestingsolidarity.com/
Arhiva fotbalistelor, având la bază o cercetare interdisciplinară istorică și antropologică, colectează istoriile orale ale fostelor și actualelor jucătoare, dar și alte altor actori implicați, pe parcursul celor trei decenii trecute de la oficializarea fotbalului feminin în România.
Poveștile sunt completate de materiale din arhivele personale ale acestora (imagini, decupaje din ziare, obiecte etc.), din arhivele cluburilor care au/au avut echipe de fotbal feminin, dar și din arhive media naționale și internaționale. Platforma este disponibilă la https://arhivafotbalistelor.ro/
Atelierele de film documentar pentru liceeni, organizate sub numele Primul meu film documentar [PMFD], introduc tineri cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani în lumea filmului. Prin lucrul cu serii mici de participanţi (12-16) reuşim să asigurăm atenţie personalizată fiecărui tânăr şi să încurajăm lucrul în echipe pentru toate etapele realizării unui film documentar: de la identificarea şi dezvoltarea unei idei, vizualizare, pregătirea naraţiunii, producţie şi postproducţie. De la prima ediție organizată la Bârlad in 2012, am organizat 25 de ediții în 11 orașe din România și Republica Moldova, la care au participat peste 300 de adolescenți. Arhiva cu filmele realizate în cadrul PMFD este disponibilă la https://atelieredefilmdocumentar.ro/
Revenind cu o reformulare a primei întrebări: cine sunteți dvs. Iuliana Dumitru, Ileana Gabriela Szasz, Romelia Călin?
Iuliana Dumitru: Lucrez la Muzeul Național al Țăranului Român din octombrie 2021, compartimentul Proiecte Culturale. Înainte am lucrat la Asociatia tranzit.ro/București tot în zona artei contemporane, a naturii și a permaculturii. Sunt la finalul unei cercetări doctorale realizate în cadrul CESI (Centrul de Excelență în Studiul Imaginii) despre satul natal – 2 Mai și mă interesează încă din facultate (sunt absolventă de sociologie la UB) zona turismului în toate formele sale. În cadrul cercetării am identificat foarte multe materiale, narative și vizuale care aveau în centrul lor satele 2 Mai și Vama Veche așa că am început să gândesc o expoziție cu aceste materiale, dar și cu obiecte din curțile și casele gazdelor. Expoziția a avut loc în 2020 la Muzeul Țăranului și a fost un succes.
Ileana Szasz: Lucrez în Asociația Vira din 2015, unde mă ocup de documentarea vizuală și cercetare antropologică în proiecte sociale și culturale. Activitatea de aici mi-a deschis perspective noi asupra lumii. Am descoperit locuri și oameni la care nu aș fi avut prilejul să ajung. Amara a fost o astfel de descoperire.
Romelia Călin: Sunt sociolog și antropolog, cu studii în România și Marea Britanie, cu experiență în cercetarea de teren pe teme diverse legate de spațiul post-Sovietic. Colaborez cu Asociația Vira de la începutul proiectului Amintiri Dulci de la Amara, ca cercetător în proiect.
– Ați putea să ne spuneți care este „povestea din spatele” acestui proiect „Amintiri dulci despre Amara” ? De ce Amara?
Ileana Szasz: când a venit Romelia cu propunerea de a face un proiect la Amara, ne-a încântat ideea, pentru că se potrivește foarte bine cu valorile și interesele asociației, având un puternic caracter de cercetare socială și vizuală.
Romelia Călin: Ideea a pornit de la mine. Bunicii mei materni erau din Slobozia și eu mi-am petrecut vacanțele de vară aici și am învațat să înot la Amara. Veneam des cu verișorii mei și am multe amintiri legate de bălăcelile în lac și joaca cu nămolul. A urmat o perioadă foarte lungă, în care nu am mai avut drum prin zonă, aproximativ vreo douăzeci de ani. În 2017, când a murit bunica (care demult nu mai locuia în Slobozia) am ajuns în vizită la Amara în amintirea verilor petrecute cu ea, și atunci m-a frapat diferența dintre Amara amintirilor mele și cea din prezent. Stațiunile balneare sunt un subiect care mă fascinează de mult timp și pornind de la acea vizită m-am gândit că mi-ar plăcea să înțeleg mai bine ce se întamplă cu această zonă de turism de sănătate, luând Amara drept exemplu. Urmăream și admiram de mult timp proiectele pe care le desfășoară cei de la Vira și pentru că îmi doream ca accentul să fie pe componenta vizuală și socială a poveștii i-am propus Ilenei, pe care o cunoșteam personal, să lucrăm împreună. După câteva discuții inițiale în care ne-am dat seama că ar fi frumos să existe și o expoziție, nu doar o platformă digitală, și cum niciunul dintre noi nu avea experiență în așa ceva, am contactat-o pe Iuliana, a cărei expoziție despre 2 Mai și Vama Veche de la Muzeul Țăranului Român mă impresionase foarte tare, și așa s-a născut echipa. Am aplicat împreună la o finanțare AFCN cu un proiect de documentare și arhivare a practicilor de turism balnear și social în stațiunea Amara, am câștigat-o, și așa am ajuns să lucrăm împreună pe aceasta temă, care a reprezentat pentru toți o oarecare ieșire din zonele cu care eram familiarizați până în acel punct.
– Câteva precizări legate de etapele realizării acestei expoziții ,demersuri dar și dificultăți întâmpinate ?!?
– Iuliana Dumitru: pentru mine proiectul a început când am fost contactată de Romelia, care văzuse expoziția despre 2 Mai. Am stat de vorbă și am înțeles care sunt curiozitățile și dificultățile spațiului. Am venit într-o primă vizită la Amara în luna februarie a acestui an pentru că voiam să văd cum este în afara sezonului. Și apoi vizitele s-au înmulțit. De la excursii de o zi până la stat câteva zile. Mai sunt multe de cercetat despre Amara, dar mai este și timp. Una dintre dificultăți, cel puțin pentru mine, a fost lucrul cu materialul adunat.
Ileana Szasz: expoziția s-a bazat pe o cercetare exploratorie interdisciplinară în stațiunea Amara. Am realizat o serie de interviuri cu turiști, localnici și angajați în sistemul hotelier, am făcut o cercetare a materialelor de arhivă din presă, arhiva Costică Acsinte și a monografiilor despre localitate. Am adunat de asemenea și fotografii, vederi și obiecte din arhivele personale fizice sau digitalizate.
Romelia Călin: O dificultate importantă a fost faptul că arhivele județene au fost închise pe tot parcursul anului 2023, an în care ne-am desfășurat proiectul. Materialul pe care l-am strâns de-a lungul mai multor vizite de cercetare în Amara este în proces de a fi încărcat pe site-ul pe care tocmai l-am lansat: www.amintiridulciamara.ro. Pentru mine, principala descoperire a fost legată de cei care vin în prezent la tratament la Amara, în principiu pensionari cu bilete prin Casa de Pensii, care sunt o categorie de pensionari activi, ce trec prin efortul birocratic și logistic de a ajunge până în stațiune, dar cărora, atunci cand ajung, nu li se oferă alte activități în afară de tratamentul în sine.
(continuare în numărul următor)
Prof.dr. Dorina SANDU,
sociolog