Am fost și sunt în continuare unul din marii susținători ai descentralizării, ai autonomiei locale

 

 

Victor Moraru, candidat Pro România Ialomița pentru Senatul României:

Am fost și sunt în continuare unul din marii susținători ai descentralizării, ai autonomiei locale

După o experiență de douăzeci de ani în administrația publică (trei mandate primar al orașului Amara și un mandat președinte al Consiliului Județean), Victor Moraru deschide lista candidaților Pro România Ialomița pentru Senat la alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020. Iată de ce nu întâmplător primul nostru dialog din această lună fierbinte de dinaintea alegerilor este chiar administrația, în mod deosebit administrația locală, copilul vitreg al administrației centrale de la București, acolo unde de treizeci de ani se află pâinea și cuțitul care împarte bunăstarea în rândul românilor.

  • Așadar, domnule Victor Moraru, ne-am bucura să aflăm considerațiile dumneavoastră privind descentralizarea administrației locale. Să punctăm lucrurile esențiale.
  • Descentralizarea este un obiectiv pe care l-au afișat de fiecare dată după 1990 toate partidele politice. Probabil că ei nu înțeleg ce înseamnă descentralizarea administrației, altfel nu ne-am afla într-o perioadă pe care eu o consider cea mai aprig centralizată. Dintotdeauna am fost și sunt în continuare unul din marii susținători ai descentralizării, ai autonomiei locale. Vreau să vă spun un lucru foarte important, care nu este prevăzut în Constituția României și la prima modificare a acesteia cred că trebuie introdus obligatoriu: principiul subsidiarității. Acest principiu spune că nicio decizie care este luată de administrația centrală nu poate fi validată dacă nu sunt consultate autoritățile publice locale, adică nivelul cel mai de jos. Eu am avut șansa să fiu reprezentantul Comitetului Regiunilor Europene al Comisiei Europene în România, dar și al regiunilor din România în Europa. La momentul acesta nu există în Europa nicio decizie a Comisiei Europene, a Parlamentului European care să nu aibă un aviz consultativ al Comitetului Regiunilor Europene, adică al autorităților publice locale, care este nivelul cel mai apropiat de cetățean. Asta trebuie să se întâmple și în România. Sunt trei principii care nu se aplică în România: descentralizarea, autonomia locală și subsidiaritatea. Ele sunt complementare, ele nu pot funcționa unul fără celălalt, pentru că dacă nu ai subsidiaritate, nu ai decizia jos, dacă n-ai descentralizare în instituțiile statului nu ai autonomie, dacă nu ai autonomie nu poți să iei decizii, aștepți să vezi ce spune centru. Avem un exemplu apropiat foarte clar cu pandemia, când nicio autoritate publică locală de la acest moment nu are libertatea, dată de votul cetățenilor, de a lua decizii cu promptitudine într-o anumită situație. Nu să vină cineva să ia măsuri în necunoștințăă de cauză, să vină cu hotărâri și ordonanțe de urgență peste capul autorităților locale, să vină cu comunicate panicarde, fără corespondent în realitatea de zi cu zi…
  • Secretomania bagă frican-n România. Ca jurnalist, este concluzia la care eu am ajuns căutând informații strict necesare ialomițenilor în perioada de la declanșarea pandemiei și până în acest moment.
  • Dacă vă aduceți amintem, atunci când eram președintele Consiliului Județean, am ridicat de foarte multe ori această problemă a comunicării cu populația, cu cetățenii acesti țări în această perioadă de pandemie, care au nevoie de informație și nu trebuie să intre în panică. Revenind la descentralizare, este clar că nu și-o dorește nimeni în România. Mai mult, eu vreau să vă spun altceva. Știți că am 20 de ani de administrație și vorbesc, cum se spune, documentat. Ei, bine, la acest moment administrația publică este mai centralizată decât în 2000. De exemplu, dacă acum zece ani repartizarea buhgetului se făcea având la bază criterii care țineau de autoritatea publică locală, acum le-au scos, au lăsat populația și venitul pe cap de locuitor și la revedere, nu mai au nicio treabă. Mai mult, nu se mai repartizează sumele prin Consiliul Județean, ci se repartizează prin Ministerul Finanțelor…
  • Avem experiența din această toamnă, când repartizarea a fost politizată la un mod grosolan…
  • Da, s-a rupt legătura între autoritățile publice locale și cele centrale. Este tătuca la București, de-acolo el repartizează și în teritoriu tu nu mai reprezinți nimic. Asta înseamnă o subminarea a autorităților publice locale. Descentralizare înseamnă să stabilești niște paliere de decizii. Până la un anumit nivel stabilesc autoritățile publice locale, au libertatea de a lua decizii, au libertatea de a bloca strada, de a închide un oraș, o comunitate, bineînțeles, în anumite condiții prevăzute și după principii bine stabilite. Nu. Stăm noi ăștia din teritoriu și așteptăm să se ia decizia de la București, ăia nu se întâlnesc pentru că sunt în campanii electorale, cetățeanu se uită spre primar dar primarul este legat de mâini și de picioare, așa că nimeni nu ia decizie până vine, în sfârșit, decizia de la Parlament sau de la Guvern (guvern care nu mai are ncio legătură cu realitatea), decizie care vine și închide piețele din toată România. Eu aș vrea să-l văd pe acel funcționar public care i-a propus lui Orban să închidă piețele, iar apoi vine și spune că pe vânzători îi scoatem afară, de parcă acum ar veni vara. Cum să gândești așa ceva? Aceasta vroiam să vă spun, că această descentralizare nu există în țara asta.
  • Va fi una din preocupările dumneavoastră în Parlamentul României?
  • Cu siguranță. Sunt câteva domenii importante: descentralizarea, aplicarea principiului subsidiarității și schimbările climatice. Privitor la schimbările climatice discutăm de liziere de protecție, de irigații, de crearea microclimatului în zona aceasta de sud a României, pentru că eu am avut șansa să văd la Bruxelles, la Centrul European al Schimbărilor Climatice, o hartă în care erau punctate zonele din lume unde deșertificarea va avea un proces foarte agresiv și rapid în următorii ani de zile. Unde credeți că era una dintre zone? Era zona de la Constanța, o parte din Călărași, o parte din Tulcea, foarte puțin din Brăila, până la Urziceni la noi, adică mai bine de jumătate din județ afectat de aceste schimbări climatice. Ați văzut, am avut acum un an trei tornade în trei luni de zile, ceea ce nu se întâmpla în România, până la acea tornadă de la Făcăeni. Asta este o mare problemă a planetei, dar și a noastră a ialomițenilor.
  • Cum credeți că veți capacita ceilalți parlamentari pentru promovarea acestor acte normative?
  • Eu cred că atunci când vii cu idei foarte bune și experiența mea îmi spune că timp de 20 de ani indiferent de inițiativa pe care am avut-o în 99 la sută din cazuri am reușit să conving partenerii că decizia este cea corectă. Așa se va întâmpla și aici, mai ales că vorbim de schimbări climatice, de decsentralizare, de subsidiaritate, teme care cu siguranță își găsesc susținere în rândul populației și atunci nu văd de ce să nu avem șanse de reușită, mai ales că sunt și niște constrângeri europene în acest sens pentru accesarea de fonduri. Nu sunt multe fonduri, dar sunt, în domeniul schimbărilor climatice cele mai important, în domeniul siguranței și migrației, dar și domeniul coeziunii sociale râmâne un domeniu bine finanțat. În fine, există fonduri substanțiale în finanțarea cercetării și inovării…
  • Păi, inovare și cercetare în România nu prea mai avem…
  • O catastrofă. Vă dau detalii și în acest sens. România a pierdut în ultimii treizeci de ani 15 mii de cercetători. Oameni de ștință, oameni de cultură valoroși care acum nu mai sunt în țară. Eu am fost unul dintre cei care au susținut ca la repartizarea sumelor pentru statele membre ale Uniunii Europene să se asigure un coeficient de corecție pentru statele care sunt furnizoare de creiere și beneficiare de toată inovarea și cercetarea contracost, pentru că cercetătorii noștri, pregătiți pe banii noștri, merg în Italia, în Franța, în Germania, aduc un plus cercetării de acolo, iar noi după aceea suntem nevoiți și să cumpărăm produsele acelea. Am cerut în Comitetul Regiunilor Europene să se țină cont de acest lucru. României îi revin patruzeci de miliarde de euro, revin Germaniei 20 de miliarde, atunci să existe un coeficient de corecție în acest semns, pentru că oamenii noștri produc pentru ei iar noi de acolo cumpărăm, deci pierdem de două ori: când ne pleacă cercetătorul și când cumpărăm produsul. Cercetarea și inovarea, un domeniu care va fi superfinanțat. Și să nu ne gândim doar la cecetarea aceea clasică, din institute specializate. Nu. Orice firmă care inovează are acces la finanțare. Adică, se finanțează creativitatea. Și atunci, România trebuie să facă același lucru, să se axeze pe prioritățile planetei și ale Uniunii Europene, ca să poată spune apoi că are variante pentru a lua bani de acolo. Vorbeam de descentralizare la nivelul Uniunii Europene. Anul acesta este pentru prima dată cînd s-a descentralizat Programul Operațional Regional pentru perioada 2021-2027. Și va fi descentralizat la nivel regional tot în ideea de a identifica problemele unei regiuni sau ale alteia, a județelor, municipiilor, orașelor. Este un pas important, dar eu am mari semne de întrebare la modul cum va fi gestionat în România, pentru că aducând decizia la nivelul de jos, fără o experiență anterioară și fără să existe niște principii de reapartizare a sumelor, cu siguranță vor apare și acele conflicte, din dorința de a obține bani mai multi. Și aici trebuia să existe un coeficient de corecție și m-aș fi luptat pentru așa ceva. Mi se pare firesc ca județul Prahova, cel mai bogat din regiunea noastră, să cedeze din suma care-i revine pentru Ialomița, Giurgiu sau Călărași. Trebuie gândită o dezvoltare unitară, pentru a nu crea decalaje majore între cetățenii aceleiași regiuni, aceluiași județ, aceleiași țări. Din păcate, noi suntem mai puțin atenți la aceste elemente care duc la progres.
  • Și de ce nu există voință politică pentru a intra, cum se zice, în rândul lumii?
  • Pentru că nu există oameni pregătiți. Ca să existe voință politică trebuie să ai niște elemente, anume ca decidentul, primarul, președintele de județ, parlamentarul, ministrul sau primul ministru să aibă niște calități, calități cu care se naștem. El trebuie să aibă în primul rând curaj, să fie perseverent, și după aceea ajungem și la experiență. Dar dacă toți politicienii de la acest moment vor poziții, vor funcții, dar fug de răspundere? Atunci lucrurile nu au cum să meargă. Toată lumea așteaptă, o să vină ăsta și o să facă minuni, dar acestuia îi lipsesc niște elemente. Criteriile de promovare a politicenilor, a oamenilor din administrație nu țin de ceea ce vă spuneam eu că trebuie să stea la bază, ele sunt altele: servilismul, nepotismul, interesul personal. Revin și spun că aș fi vrut să-i văd fața celui care a propus să se închidă piețele. În condițiile în care în piață sunt niște amărâți de producători (da, mai sunt și interemediari, dar, stau și mă întreb eu, abia acum îi vede primul ministru!), care din vânzarea acestor produse își câștigă traiul, cum să vin și să închid piețele, iar la super market este bine mersi? Credeți că la piață se răspândește pandemia, sau la Kaufland? Să zicem că acesta este un lucru mărunt. Dar, gândiți-vă că în toate instituțiile sunt astfel de decidenți. Și poporul se uită, așteaptă soluția, salvarea. De la cine? De la lideri. Văd că se practică și la nivel local servilismul, promovarea în funcții a unor oameni drept recompensă a activității din campaniile electorale, nu a performanțelor. Sigur, asta ține și de altcvea, ține de faptul că acei liderii nu sunt pregătiți și astfel vor să se ascundă în spatele altuia mai bun decât ei, vor să scape de responsabilitate, așa încât dacă se întâmplă ceva să aibă pe cine să dea vina.

Nicolae TACHE

 


Copyright 2020 - Global Marketing - All Rights Reserved                                                                                   Politica cookie                          Politica de confidentialitate