Eveniment cu deosebite rezonanțe spirituale și istorice, de Ziua Unirii Principatelor Române în comuna Maia, sub privirile simbolice ale lui Barbu Catargiu, întâiul prim-ministru al Principatelor Unite, al cărui bust se află în piațeta din centrul localității!
Ziua de 24 Ianuarie, clipa în care românii din Moldova și din Muntenia și-au dat mâna spre a deveni locuitori ai aceleiași țări, sub domnia colonelului Alexandru Ioan Cuza, a fost sărbătorită la Maia printr-un ceremonial menit a păstra în memoria colectivă semnificațiile momentului care a pus bazele a ceea ce astăzi numim România modernă. Au luat parte la manifestare reprezentanți ai autorităților publice locale și județene, elevi și profesori ai școlilor din această zonă a județului, oameni dornici să simtă pentru câteva zeci de minute mândria de a fi român!
Despre importanța acestei zile în evoluția poporului român au vorbit academicianul prof. univ. dr. Georgeta Filitti, prof. univ. dr. Jipa Rotaru și prof. Vitalie Buzu. Un sobor de preoți a adus cuvenita mulțumire cucernică evenimentului, iar reprezentații autorităților au vorbit pe scurt despre modul în care trebuie păstrate vii însemnătatea datelor importante din istoria națională. Manifestarea a fost întregită artistic de elevii Școlii Generale „Barbu Catargi” Maia și de Ansamblul Folcloric „Doina Bărăganului”.
articipanții la eveniment au vizitat apoi Așezământul de Artă și Cultură Religioasă „Maia Catargi”, unde au putut admira o colecție unică de mare valoare artistică, compusă din icoane pe lemn, sticlă, metal, carte religioasă, carte de cult, veșminte preoțești, vase de cult din secolul al XVIII-lea și din prima jumătate a secolului al XX-lea.
SONY DSC
SONY DSC
O parte din colecție reprezintă o donație a familiei Barbu Catargiu către biserica din localitate – ctitorie a lui Pană Filipescu, la fel ca și capela familiei Catargiu – unde se află mormântul lui Barbu Catargiu.
Florin Vlad, directorul Muzeului Județean Ialomița, sub egida căruia a fost organizat întreg evenimentul, a ținut să precizeze că astfel de acțiuni care să aducă în atenția ialomițenilor marile personalități istorice ale județului vor fi organizate cu prisosință anul acesta în mai multe zone ale județului.
Pentru ziarul “Ialomița”, am consemnat câteva din intervențiile invitaților la acest eveniment de excepție.
Gigi CONSTANTIN
„Nimic pentru mine, totul pentru țară!”
SONY DSC
Prof. univ. dr. Georgeta Filitti, membru de onoare al Academiei Române: Onorate autorități locale, doamnelor și domnilor, dragi copii! Sunt momente emoționante pe care domniile voastre văd că le sărbătoriți cu acea profunzime, cu acea credință a noastră a românilor pentru un lucru bine făcut. Acum 164 de ani se întâmpla un eveniment care a reverberat nu numai în spațiul românesc, ci pretutindeni în lume. De ce? Pentru că era vorba de construirea cheii de boltă a noului stat român. Unirea Principatelor atunci era motivul principal al luptei generației pașoptiste. A fost o generație plină de șansă, plină de noroc și plină de gest, nu numai pentru că a luptat pentru un ideal, dar a și putut înfăptui. La 24 Ianuarie 1959 prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, lucru care s-a înfăptuit la București, începea închegarea statală a românilor. Sigur, aveau să urmeze evenimente ulterioare, Independența, Marea Unire, dar atunci începe sectenatul lui Alexadru Ioan Cuza, care a însemnat șapte ani de creație, de activitate reformatoare, de dăruire pentru țară. Și, aici la Maia, poate mai mult și mai temeinic decât oriunde în spațiul românesc, trebuie să-l evocăm pe un sfătuitor, pe un apropiat al lui Vodă Cuza, pe Barbu Catargiu. Cred că mulți dintre dumneavoastră știți care a fost crezul lui Barbu Catargiu: „Nimic pentru mine, totul pentru țară!”. De aceea și dumneavoastră îl sărbătoriți atât de frumos, atât de expresiv pe omul acesta și, vă rog să mă credeți, poate că mă simt mai bine plasată decât mulți dintre istorici să vorbesc cu mare admirație de el. În vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza a existat o figură istorică, o figură politică memorabilă, Mihail Kogălniceanu. I-am editat opera, mi se mai spune și acum doamna Kogălniceanu pentru acest motiv, dar, trebuie să recunoaștem un lucru: Alexandru Ioan Cuza i-a privit pe amândoi, i-a folosit pe amândoi, dar cei doi n-au fost prieteni. Au fot oponenți. Opoziția lor s-a consumat cel mai expresiv, cel mai profitabil pentru țară, în Parlament. Și actualitatea comportamentului lor trebuie să o considerăm că există și astăzi. Putem să fim în partide deosebite, putem avea păreri deosebite, dar important, esențial este să nu ne gândim la noi, la măruntele noastre interese, ci să ne gândim la țară! Să ne gândim la beneficiul pe care-l putem aduce prin faptele noastre, prin atitudinea noastră acestei țări. Cred că acesta este mesajul pe care ni-l trimit peste timp oamenii Unirii, pentru că unirea n-a fost gestul cuiva, a fost gestul întregului popor, a fost gestul românilor adunați la Parlamentul de la București, care a obligat Adunarea să se decidă. Și Adunarea a decis prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza. La Iași și la București se înfăptuia acest gest, gest care nu rămâne singular, este o cărămidă pusă la temelia României moderne. Vă rog să vă gândiți mereu la acest lucru și ca element definitoriu, de forță, de putere, de exprimare a românilorîn Europa, rămâne această Unire. Câtă vreme suntem uniți, câtă vreme lăsăm deoparte interesele personale, suntem puternici. De ce? Pentru că noi nu suntem un popor de sute de milioane de locuitori. Avem o putere limitată. Și atunci, sunt două elemente care trebuie să ne definească: cultura și educația, dar și diplomația. Cu aceste două elemente au făcut față istoriei oamenii Unirii, în asemenea măsură încât în 1859 în America se vorbea de faptul îndeplinit, de exemplul pe care l-a dat la un moment dat Principatele Române, exemplu care avea să fie urmat de politica Risorgimentului în Italia. Prin urmare, avem toată justificarea să fim mândri de strămoșii noștri. Vă felicit pentru această zi, sper, cât îmi va mai da Dumnezeu zile, să vin și anii următori în mijlocul domniilor voastre. Vă mulțumesc!
Contribuții ale ialomițenilor la realizarea Unirii de la 1859
SONY DSC
Prof. Vitalie Buzu: Județul Ialomița a vut o contribuție însemnată la realizarea Unirii din 1859. Ialomițenii s-au aflat în avangarda luptei pentru unire și constatăm acest lucru încă din timpul alegerilor pentru adunările ad-hoc din 1857. Cu această ocazie, aflăm din listele electorale din 1857 că în cele 135 de sate ale județului Ialomița găsim o populație redusă în comparație cu alte județe din țară, mai exact găsim 97 de mari proprietari funciari din care doar 25 erau electori, găsim în jur de 830 de mici proprietari și moșneni, găsim în Ialomița 10.960 de contribuabili din rândul clăcașilor. Ca urmare a alegerilor, ialomițenii au trimis în Adunarea ad-hoc de la București doi mari propietari, și anume logofătul Ioan Roset și aga Alexandru Florescu, un proprietar mic și anume Răducanu Cucuti, din rândul plugarilor clăcași pe Stoica Radu Cojocaru, iar din rândul orășenilor pe pitarul Ioan Vasile, care venea de la Călărași. Marii proprieari, care simpatizau cu Partida Națională, și mă refer aici la Ispas Făgărășanu din Grindu, Ștefan Stoica din Urziceni sau Scarlat Crețulescu, nu au reușit să întrunească numărul necesar de de voturi. Delegația ialomițeană a avut inițial o proastă impresie asupra observatorilor internaționali, fiind chiar catalogată ca antiunionistă. Citez: „Delegații de Ialomița umbresc puțin peisajul și nu sunt dintre cei mai recomandabili. Ei au declarat alegătorilor că sunt pentru unire, dar au refuzat să semneze programul.” Această situație se datora probabil moșierului Ioan Roset, de pe moșia Cioroiu, despre care aflăm din raportul lui Georgescu Sut din 3 octombrie 1857 că este membru al Înaltei Curți, a îndeplinit mereu funcții înalte sub guvernele care s-au succedat. El trece drept un antiunionist și un agent plin de zel al Austriei, fusese înainte cel al Rusiei. Este un bătrân fără nicio moralitate. Se alătură acum partidului Ghica, boier de primă clasă, ultraconservator. Prin apropierea de Ghica, Ioan Roset se alătura așadar taberei unioniste. Un alt deputat, domnul Florescu Alexandru, aflăm din același raport, este un bărbat de vreo 35 de ani, partizan al prinților Știrbei și Bibescu. Fratele său s-a căsătorit cu una dintre fetele acestuia din urmă. El va vota Unirea. Administrator al județului, boier de primă clasă, conservator. Reprezentantul moșnenilor, Răducanu Cucuti, aparținea taberei lui Alexandru Ghica, respectiv era unionist. Pitarul Ioan Vasile, de asemenea reprezenta Partida Națională, iar Stoica Radu Cojocaru, ca toți ceilalți țărani clăcași, făcea parte din tabăra Națională, respectiv susțineau unirea. Această primă impresie a fost greu de șters din conștiința națională, iar în 1858 versurile satirice intitulate „Apa Argeșul către Olt” publicate în ziarul „Dâmbovița” titra: „Ialomița, bătrâna aristocrată!”. Delegația ialomițeană era acuzată de lipsă de patriotism, de ifose aristocratice și catalogară drept „o vătășoaie peste cei supuitori”. Între timp, constatăm că ialomițenii și delegații ialomițeni au început să susțină cauza unității naționale. Așa se face că pentru Adunarea electivă din 1859 ialomițenii au trimis la București din partea alegătorilor direcți pe logofătul Scarlat Crețulescu și pe clucerul Barbu Slătineanu, din partea alegătorilor primari pe logofătul Barbu Catargi, iar din partea orașului Călărași îl găsim pe Alexandru Florescu. Barbu Catargiu, trebuie remarcat, a fost ales atât în județul Ialomița cât și în județul Olt, fiind desemnat să meargă în Adunarea electivă din partea județului Ialomița. El era partizan al partidei Bibescu, care în momentul în care a aflat că la Iași a câștigat Cuza trece de partea acestuia și susține cauza unității. Să reținem că Barbu Catargiu a mai reprezentat Ialomița în două rânduri, în adunările legislative din 1860 și 1861. Revenind la 24 ianuarie 1859, știm că alegera lui Cuza într-o mare măsură a fost facilitată de presiunea maselor populare, din cei 72 de deputați 46 erau consevatori, nefiind foarte încântați să susțină unirea. În aceste condiții, o mulțime de peste treizeci de mii de oameni s-a aflat în preajma Adunării. Un rol important în mobilizarea acestei mulțimi a aparținut lui Mircea Mălăeru, căruia pe 8 ianuarie 1859 IC Brătianu îi cere să mobilizeze țăranii din jurul Capitalei. Îl găsim pe Mircea Mălăeru încă din 1857 în componența delegației de Ilfov în Adunarea ad-hoc, el provenind din Fundul Danciului, de la Fierbinți. Între 14 și 21 ianuarie Mircea Mălăeru porneșțte din Fundul Danciului, străbate mai multe localități din județele Prahova, Ialomița și Ilfov, între care Coșereni, Moldoveni, Dridu, Patru Frați, Maia, Adâncata și altele, mobilizându-i pe țărani. La 21 ianuarie se încearcă arestarea lui Mircea Mălăeru, dar acesta este apărat de țărani. La 22 ianuarie, la Afumați coloana de țărani care se îndrepta spre București pentru a lua „capul grangurilor care nu țin cu țara și împiedică pe Vodă să le facă dreptate” a fost întâmpinată de jandarmi. Au fost arestați 160 de participanți. Ulterior, alte sute de țărani au fost arestați, numai din Fierbinținți fiind reținute 235 de persoane. La 24 ianuarie, țăranii care au reușit să ajungă la Mitroplolie i-au huiduit pe miniștrii conservatori și au aclamat pe Cuza și liberarii.
“Mă bucur că reușim, după mult timp, să-l aducem pe Barbu Catargiu la el acasă“
Prof. univ. dr. Jipa Rotaru: În puține cuvinte, vreau să-i mulțumesc lui Barbu Catargiu. Vreau, tot în puține cuvinte, să vă mulțumesc dumneavoastră că astăzi sunteți aici la Maia în număr atât de mare. Maia nu a văzut niciodată atâta lume la un loc în centrul ei. Poate, în vremea lui Barbu Catargiu. Barbu a fost un patriot desăvârșit, a fost un orator desăvârșit, a fost loial intereselor naționale și a fost un luptător pentru unire. Este adevărat că nu prea s-a înțeles cu Cuza. Asta nu înseamnă că cineva îl putea împiedica să participe la viața social culturală, social politică a țării. A îndeplinit funcții mari, de la prefect, ajutor de miniștri, ministru, spătar și este cel mai important că atunci când Cuza Vodă l-a chemat ca să-i încredințeze președinția Consiliului de Miniștri, l-a apreciat ca cel mai potrivit pentru așa ceva. Dovadă că pe lângă președinția Consililui de Miniștri i s-au mai acordat și vreo trei ministere: făcea și internele, conducea și diplomația românească. Deci, în Barbu am avut întotdeauna un sprijin. Pentru Maia, Barbu a însemnat un lucru cu totul deosebit. Însăși această comună și această moșie a lui reprezintă rodul unei strădanii, a unei stăruințe și a unei permanente hotărâri că pământul românesc trebuie păstrat, trebuie îngrijit, trebuie muncit de aceia care-l iubesc, care țin la glie. La Maia, el a încercat să-și facă un mediu ambiant, un loc de recreere și nu numai, un loc de muncă. Noi, cei de aici din Maia, am inițiat în fiecare an o sesiune de comunicări științifice, pe care le dedicăm și celor mai importante personalități. Lui Barbu i-am dedicat până acum trei volume din cele 19 apărute. Încă o dată vreau să-i mulțumesc lui Barbu. Vreau să știți că oameni ca Barbu Catargiu ne sunt absolut necesari și astăzi. Îmi aduc amintecu cât patos, cu câtă pasiune se pronunța atrunci când lua cuvântul pentru a lămuri acele principii în ședințele adunării sau în alte împrejurări, îmi aduc aminte cu cât patos pleda pentru interesele țărănimii atunci când era vorba de controversata lege rurală, care a fost nodul gordian al relațiilor dintre el și Kogălniceanu. Îți ulțumim Barbu, pentru că exiști. Vreau să le mulțumesc și celor prin grija cărora am reușit să te reprezentăm și să te punem aici, în mijlocul comunei, și sigur, dați-mi voie să mulțumesc Consiliului Județean pentru asta, este meritul Consiliului Județean, este meritul primarului nostru, că reușim, iată, prin acest bust din centrul comunei, să-l aducem, după mult timp, pe Barbu la el acasă. Și să-l avem aici ca icoană. Când trecem pe aceste străzi, să ne oprim o clipă și să-i spunem lui Barbu ce s-a realizat aici de când a plecat el, ce am făcut, ce-o să mai facem pentru ca ceea ce el ne-a lăsat drept moștenire să putem duce mai departe.
„Mulțumim domnule profesor Jipa, pentru că ați reușit să duceți istoria comunei Maia în toate colțurile țării”
SONY DSC
Marian Pavel, președintele Consiliului Județean Ialomița: Domnule primar, preacucerniți părinți, domnule prefect, stimați oaspeți, îmi venea în minte o dispută dintre doi titani ai politicii interbelice, unul profesor, celălalt inginer, în care profesorul îl întreabă pe inginer: ce-aș putea eu să învăț de la tine vreodată? Inginerul îi răspunde: măsura, domnule profesor! Vă urez la mulți ani, tot binele din lume, te felicit Sorin pentru ceea ce faci aici la Maia, vă felicit și pe dumneavoastră, pe colegii mei din Consiliul Județean, care-au făcut posibilă ziua de astăzi.
Marin Constantin, prefectul județului Ialomița: Atât de scurt vreau să fiu și eu și să îl felicit pe Marian Pavel pentru că are grijă să se întâmple multe lucruri (mai mici sau mai mari) în județul acesta de la un capăt la altul, îl felicit pe Sorin, primarul dumneavoastră inimos. Să vă țină Dumnezeu obiceiurile, să fiți sănătoși în anul acesta 2023 și să fie un an cu pace. Doamne ajută să faceți lucruri bune cum ați făcut și până acum!
SONY DSC
Sorin Nicolae, primarul comunei Maia: Nu vreau să vă vorbesc despre semnificația zilei de 24 Ianuarie, pentru că au făcut-o ceilalți înaintea mea și sunt convins că au făcut-o mult mai bine decât aș face-o eu. Eu vreau să vă mulțumesc vouă dragi măeni pentru încredere, pentru susținerea și implicarea de care dați dovadă zi de zi. Vreau să-i mulțumesc domnului președinte al Consiliului Județean, domnului prefect pentru răspunsul la această invitație, pentru că sigur erau multe evenimente organizate în județ, dar astăzi au ținut să fie alături de noi. Sunt convins că și pe viitor tot ce înseamnă proiecte vor fi susținute de Consiliul Județean. Îi mulțumesc pentru prezență doamnei deputat Raluca Dumitrescu, domnului secretar de stat Iulian Bucur, domnului director de la Casa de Pensii, care este deseori lângă noi, le mulțumesc celorlalți reprezentanți ai Consiliului Județea și Prefecturii, primarilor din localitățile învecinate pentru că am convingerea că și ei aveau evenimente și le-au lăsat pentru a fi acum alături de noi, să mulțumesc celor doi foști primari ai comunei Maia, Niculae Costel și Marian Zamfir pentru bucuria de a fi astăzi prezenți printre noi, consilierilor locali, care astăzi sunt în număr de 11 la acest frumos eveniment, copiilor Școlii „Barbu Catargi”, doamnei director pentru implicare, domnilor profesori. Nu în ultimul rând mulțumesc domnului profesor universitar Jipa Rotaru. Îi mulțumesc pentru că a reușit să ducă cultura și istoria acestei localități în toate colțurile țării, a reușit ca Maia să treacă chiar și peste granițele țării. Domnule profesor, suntem obligați să vă mulțumim și, cu această ocazie, la propunerea mea și în urma votului consilierilor locali vă anunț că prin hotărârea de consiliu numărul șase din 12 ianarie 2023 sunteți desemnat cetățean de onoare al comunei Maia. Felicitări, domnule profesor!