Într-o vreme în care Țara se zbate în boală și incertitudine, în Postul Sfintelor Paști, în Duminica Sf. Cuv. Ioan Scăraru, s-a uscat coroana medicilor din Slobozia, a murit un aromân. De ce l-a bocit soția și au plâns pacienții? I-am spus lui Stere, pe când trăia și tămăduia vieți într-un cabinet amărât, ce învățasem de la Mitropolitul Antonie de Suroj: „Moartea nu este ceva de ascuns, e ceva simplu, parte a vieții, o realitate care vine spre noi”. Stere a luat aminte și în leacurile lui a pus mângâiere și suflet.
Se zice că, arestat de miliția comunistă pentru nelumina ascunsă sub obroc a femeilor neprihănite și blestemate, bătut ca un câine pentru „păcat”, Stere Carniciu va ieși la lumină cu crucea de creștin în mână. Îi dăduse Dumnezeu să îngrijească și să tămăduiască lanuri de familii cu sămânța-n neamul lor.
A plecat seara, pe când era liniște, „Cu mâinile cruțe pe chept”.
Răzvan Ciucă