La 8 septembrie se sărbătorește Nașterea Maicii Domnului, o zi respectată de românii de pretutindeni. Este considerată piatră de hotar astronomic între vară și iarnă, de aici și zicala populară (reinterpretată) : ”A trecut Sfântă Mărie/ Ne lepădăm de pălărie”. Este o sărbătoare când se țin petrecerile pentru sărbătorirea numelui, un prilej de bucurie și festin.
Sântă Mărie Mică amintește femeilor că încă sunt plante de leac bune de cules, pentru că, după această sărbătoare, își pierd calitățile tămăduitoare, iar bărbaților că se pot apuca de semănat grâul, ovăzul, secara. Este ziua în care încep să plece păsările călătoare, rândunelele fiind primele care dau semnalul marii călătorii, pământul se închide pentru reptile și insecte, este timpul favorabil pentru interpretări astronomice și meteorologice, pălăria, după cum am spus, se înlocuiește cu căciula, încep târgurile unde se vând produse specifice sezonului de toamnă, începe culesul viilor, se bat nucii. Se spune că după Sânta Marie Mică este interzis scăldatul în apa râurilor, care a fost spurcată de cerbi și dormitul pe prispă. Acum, mulți dintre noi nici nu mai știu ce este aceea o prispă (element important al casei țărănești românești, lipită cu lut, care apăra temelia casei de umezeală, dar era și un loc de semiadăpost pe care se stătea la lucru sau pentru odihnă), cu atât mai puțin să respecte tradiția de a nu face baie în râuri.
Această sărbătoare este ținută cu sfințenie mai ales de femeile care își doresc să facă un copil, după cum și Ioachim și Ana au primit darul de la Dumnezeu, pe Maica Domnului. Fiindcă nu aveau copii, Ioachim și Ana erau considerați a fi blestemați, pentru că în societatea iudaică, familiile fără copii erau condamnate să nu aibă binecuvântarea dumnezeiască. După lungi rugăciuni și cu o credință infinită în Dumnezeu, au primit-o pe Fecioara Maria (Cea aleasă, iubită de Dumnezeu). Tocmai de aceea, este bine ca femeile care își doresc un prunc, să meargă la Biserică și să se roage, pentru că, ce este mai de preț pentru o femeie decât un copil, care să aducă alinare clipei și vieții întregi.
Documentare:
Angelica Buzoianu, bibliograf, Muzeul Național al Agriculturii
* (surse de informare: Tradiții și obiceiuri românești, ed. a III-a, Tip. Alias Publishing, 2005; Gheorghe Secheșan – ”Pomul sacru al tradiției românești”, Ed. Universității de Vest, 2021; Ioan Tomșa, Simona Munteanu, Calendarul țăranului român de la sfârșitul secolului al XIX-lea, ed. Mediamira, Cluj-Napoca, 2003).