Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:
29 noiembrie – NOAPTEA STRIGOILOR
În noaptea de Sântandrei se desfășura, în Moldova și Bucovina, o petrecere asemănătoare cu Revelionul contemporan, numită Noaptea Strigoilor sau Păzitul Usturoiului. Pentru a fi feriți de acțiunea malefică a moroilor și strigoilor, care căpătau frecvent înfățișare de lupi, tinerii camuflau și ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele și ușile casei unde se desfășura petrecerea. Se credea că între lăsatul serii și miezul nopții de Sântandrei este un timp nefast, când strigoii vii (oamenii care se nasc cu căiță pe cap sau cu coadă, o vertebră în plus, din legături incestuoase etc.) își părăsesc trupurile fără știrea lor, iar strigoii morți ies din sicrie, morminte și cimitire pentru a provoca suferințe oamenilor (pocesc, leagă sau iau puterea bărbaților, strică taurii, răspândesc molimele, fură sporul vitelor, se joacă cu lupii și urșii etc.).
Fetele aduceau câte trei căpățâni de usturoi, le puneau laolaltă într-o covată pentru a fi păzite de o bătrână la lumina lumânării. Feriți și izolați de lumea din afară, stăpânită de forțele malefice, tinerii se distrau (cântau, jucau, beau, adesea peste măsură, glumeau) ca la Revelion, în chiar postul Crăciunului. Obligatoriu era consumată o băutură rituală, cu gust dulce-acrișor, Covașa, obținută din făină de grâu amestecată cu făină de mei, înlocuită ulterior cu mălaiul de porumb. Dimineața, pe lumina zilei, tinerii ieșeau în curtea casei unde era jucată covata cu usturoi în mijlocul horei. Se împărțea usturoiul și, în mare veselie, se întorceau pe la casele lor. Începea un nou an, probabil Anul Nou Dacic. Usturoiul privegheat se păstra ca ceva sfânt, la icoană, și se folosea peste an ca leac pentru vindecarea bolilor, pentru prinderea farmecelor și descântecelor etc. În noaptea de Sântandrei, asemănător marilor sărbători de înnoire a timpului (Crăciun, Anul Nou, Sângiorz, Sânziene), se credea că vorbesc animalele, se deschid mormintele și cerul, ard comorile etc.
30 noiembrie – SÂNTANDREI, ANUL NOU DACIC
Sărbătorile și obiceiurile românești de la sfârșitul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie corespund, ca dată calendaristică, cu Dionisiacele Câmpenești ale tracilor și Saturnaliile romanilor. În această perioadă, părinții bisericii creștine au fixat data de celebrare a Apostolului Andrei, care a propovăduit credința în Iisus la Dunăre și Marea Neagră în primele decenii ale mileniului întâi al erei creștine. Noua sărbătoare creștină s-a impus în conștiința credincioșilor împreună cu unele din atribuțiile zeului uzurpat, realitate confirmată de obiceiurile, actele rituale și practicile magice din noaptea de 29/30 noiembrie. (Ion Ghinoiu – Zile și mituri. Calendarul Țăranului Român, Editura Fundației PRO, București, 1999).
Ziua Sf. Andrei poartă denumirea populară de „Ziua lupului”, serbându-se prin nelucru, pentru ca lupii să nu atace vitele și oamenii. Femeile opresc muncile casnice: nu torc, nu mătură, nu scot gunoiul din casă, nu curăță grajdurile, nu se piaptănă, nu fac zgârieturi, nu dau de pomană și nu dau nimic de împrumut.
• În această zi lupii se adună în haite de câte 12 și se vor despărți în ziua de Bobotează. Tot acum ei capătă darul de a-și îndoi gâtul, de aici credința că lupii „își văd coada”.
• Când lupii adunați în haite urlă, se crede că ei se roagă la Sf. Petru să le rânduiască prada. Lupii sunt câinii lui Sân-Petru cu care pornește în căutarea dracilor. Sf. Petru le ursește în fiecare noapte vitele pe care lupii trebuie să le mănânce.
• În această noapte lupoaicele fură cărbuni din gunoiul oamenilor ca să fete în noaptea de Sf. Gheorghe, pui pe care nu îi poate găsi nimeni.
• Femeile fierb porumb sau grâu pe care le amestecă cu nuci și zahăr sau cu miere și le consumă după ce au împărțit și la vecini. Grâul se fierbe și se împarte ca să fie grâul plin de bob. În același scop se aruncau boabe de grâu pe coș.
• De ziua Sf. Andrei se mănâncă pește.
• În această noapte oamenii mănâncă o turtă înmuiată în usturoi sau alte mâncăruri cu usturoi.
• Pentru a evita ca strigoii să intre în casă și să provoace stricăciuni, se ung cu usturoi pragul ușii, ferestrele, hornul, făcându-se semnul crucii. În același scop, se ungeau cu usturoi și oamenii sau mâncau mâncăruri cu usturoi.
• Ca să fie apărată ograda de acțiunea strigoilor, dar și de cea a lupilor, se ungea cu usturoi poarta.
• În această zi nu se lucrează pentru că e începutul iernii și oamenii vor să le meargă bine tot anul.
• Ziua se serbează prin nelucrare, ca să nu strice lupii vitele și pentru ca oamenii care pornesc la drum în această zi să nu fie atacați de lupi. Cine muncește în această zi e chinuit de strigoi și are vise urâte sau îi omoară dracul copiii.
• Cel care umblă cu pieptenele în această zi, va fi mâncat de lup.
• În această zi oamenii nici nu rostesc cuvântul lup ca să nu se întâlnească cu el peste an.
• Femeile încleștează dinții pieptenilor cu care piaptănă cânepa, ca așa să se încleșteze dinții sălbăticiunilor peste iarnă.
• În această zi nu se coase, ca să nu strice gândacii recolta viitoare.
• Se ține pentru ca oamenii să nu capete amețeli sau ciumă și ca să fie feriți de înec sau de arsuri cu apă clocotită, mai ales la copii.
• Ca să nu se fure nimic de la câmp în această zi, nu se dă nimic cu împrumut și nu se scoate nimic din casă.
• Se descântă puștile ca să tragă vânatul la ele.
• Se serbează cu post negru pentru împlinirea unei dorințe, cum ar fi căsătoria sau însănătoșirea.
• Copiii pun crengi de copaci roditori în apă ca să înflorească și să sorcovească cu ele de Anul Nou.
Sf. Andrei e cap de iarnă, acum coboară și lupii de la munte. În noaptea de Sf. Andrei se observă luna. Dacă luna e plină și cerul senin, iarna va fi moinoasă; dacă luna e plină și cerul întunecat, dacă ninge sau plouă, peste iarnă urmează zăpezi mari și grele.
În această seară se seamănă grâu într-o strachină de pământ. Cel al cărui grâu crește frumos și verde va avea noroc. În același scop se puneau în apă ramuri de pomi fructiferi cu muguri.
După felul în care creștea grâul semănat se putea interpreta și rodnicia ogoarelor în noul an.
Sfântul Apostol Andrei a fost fratele Sfântului Petru și împreună au fost primii ucenici ai lui Hristos. Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat la Patras, în Grecia (secolul I). Potrivit tradiției, apostolul a fost răstignit pe o cruce în formă de „X”.
În anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua Sfântului Andrei să fie însemnată în calendarul bisericesc cu cruce roșie, iar în 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României”. (https://www.cimec.ro/Etnografie/sf-andrei/sfantul-andrei.html)
Începutul Anului Nou Dacic/Sărbătoarea Sfântului Andrei este prilej de manifestare a numeroase practici şi obiceiuri de divinaţie, de prorocire a anului nou, la Muzeul Național al Agriculturii, constând în reînvierea unor legende şi datini; obiceiuri agrare augurale pentru Noul An – semănat grâu în ulcele cu pământ, plantat crenguţe de pom roditor în vase cu apă. Și în acest an, vom avea un atelier de practicare şi învăţare a unor obiceiuri tradiţionale specifice acestei zile, cu elevi de la Liceul de Arte „Ionel Perlea” Slobozia.
Documentare, Angelica Buzoianu, bibliograf