La povarnă

Ruinele fabricii de spirt

Au zîmbit prin ghimpii

Rămași din toamnă.

Aidoma lui Zappa

Se-agață de mine

Şoaptele cînd citesc.

Cerneala amenințată de vise

Presărate de vreme

Pe cărarea spre pădure.

Ce-a mai rămas,

Vindecă din cînd în cînd

Mugurii peste care degetele cîntă.

Istovit, timpul pare încheiat

La nasturi, să răsară

Pe strada fiecărei zile,

În zvonuri, în singurătate.

Se-aud din pustiu

Amestecate valțurile fabricii de spirt.

Lăuntrec, ca în colțul amintirii

Pusă la colț.

Veniți să depuneți salutul,

Căci nu mai incăpem în cuvinte.

Se-ntoarce lumea sub plopi,

De unde neînvinsă întrebarea

Își aduce aminte.

9 aprilie 2024

Ion Văduva