Ialomitastea
Nr. 2026, Anul , din 13-Iunie-2019



Categorii
Prima pagina
Editorial
Reportaj - Interviu - Anchete
Sport
Politica
Cultura - Sanatate
Zig-Zag Agerpres
Eveniment
Actualitate
Care va sa zica
Anunturi si Licitatii Publice
Mica publicitate
Contact
Horoscop zilnic
Arhiva
sc oyl company
racman-a
hotel ialomita-a
duo manager
lunca_2012
ALTEX
Prima paginaVersiune pentru tiparireRecomanda unui prieten acest articolParerile cititorilor
Replică ,,Secăturii” din Urziceni

Citind despre drama trăită de profesorul Titi Damian, decesul soţiei şi descoperirea inevitabilă a înspăimântătoarei singurătăţii, de parcă nu i-ar fi fost de ajuns, aflu ce a pus vârf. Precum apa care curge peste paharul deja plin, somnul, atât de indispensabil senectuţii existenţianle, i-a fost cumplit tulburat de factori contemporani cu existenţa sa, dar cu particularităţi total neavenite.
Veniţi din neant cu scopul de a da frâu liber neglijenţei comportamentale, dincolo de cele mai elementare reguli, resposabilităţi, dincolo de omenie, prin ce întreprind, parcă vor să ducă ceea ce au început la un deznodământ tragic. Revenind la impactul evenimentului, cu sinceritate, îmi declin imensa emoţie de empatie, împărtăşirea amărăciunii cu care descrie disconfortul psihic şi emoţional declanşat odată cu noutăţile survenite în spaţiul comunitar-locuibil. M-aş afla în dificultatea de a gestiona o situaţie ipotetică-similară. Mă întreb retoric, cum de şi-a găsit energia necesară unei situaţii de criză dl. Titi Damian, în ciuda senectuţii existenţiale, când resursele devin atât de sărăcăcioase?
Cât te-ai strădui să stai departe de intriga socială presărată la tot pasul, posturi care te scot din zona de confort creativ-spiritual, societatea în care trăim nu te lasă. Precum o tornadă, te prinde în gura ei şi te poartă într-o vâltoare ameţitoare. Ce-i de făcut? Ce a făcut d-l Titi Damian.
Într-o manieră cameleonică, spargi graniţele teritoriului individual, ale decenţei, şi te înarmezi cu propriile arme adaptate situaţiei particulare, situaţie ce se cere subit curmată, pentru a nu-ţi irosi energia atât de preţiosă, la o vârstă ce se impune menajată. A reuşit, cu dibăcie, să ne poarte pe meandrele grosolăniei, tăvălugului ignoranţei, atitudinii egocentriste a personajului negativ, dar, gata de a-şi rezolva disconfortul subit apărut.. Până în momentul critic, îşi avea ca sorginte şi tovarăşă de viată, educaţia, cultura, bunul simţ, decenţa. O inspiraţie de oxigen pentru societate. Pentru a nu ajunge la fapte reprobabile, necunoscute existenţei sale, a făcut apel la capacitatea de a-şi gestiona emoţiile ce l-au luat cu asalt, într-un mod neprevăzut. Dar dacă toate aveau o limită? Nu, nu a permis. Atunci, inspirat providenţial, a apelat la instituţiile abilitate.
Nu a lăsat armele jos. Nici nu-i stătea în fire. Dacă o făcea, s-ar fi trezit în ghearele altei tornade, dacă nu în ea, atunci în puiul ei.
De ce a trebuit să-şi decline identitatea pentru a-şi primi respectul cuvenit?
De ce a trebuit să-şi regăseasă consideraţia mai abitir în glasul vecinelor care-i cunoşteau viaţa încununată de nobleţe?
Chiar şi evidenţele, se pare, uneori, sunt greu de demonstrat.
Nu ar fi nicio problemă dacă fiecare om şi-ar asuma soarta lui, ar putea să-şi parcurgă propriul drum construit de forţele proprii.
De ce a trebuit să înlăture obstacole venite inopinat în calea existenţei sale, la o vârstă respectabilă, cu atâta efort?
Dacă resursele de energie i-ar fi fost secătuite, ce s-ar fi putut întâmpla?
De neacceptat!!!!
Să trăieşti de-a lungul vieţii în onoare, iar când vine vremea să-ţi primeşti relaxat cununa valorilor dobândite, iar, la un moment dat, să te trezeşti dezechilibrat de cel ce nu poate să perceapă şi o altă stare de spirit, decât cea de pâclă mentală, capabilă de injurii greu de conceput.
Ca să apreciezi gustul bun de prăjitură, trebuie să-i cunoşti gustul. Cum să aduci reproşuri cuiva... care nu a trecut prin cofetărie?
Metaforele, sintagmele, croite de mine, cred că nu mă ajută să trag un semnal de alarmă cu ecou, trebuie spus clar şi răspicat: Se impune resposbilitate!
Fără a fi învinuită de discriminare, mă întreb retoric de ce condiţia omului cu o reală scară de valori este supusă unei stări, în fapt, generatoare de disconfort, de indignare, fără, uneori, putinţa de a le depăşi onorabil.
Nădăjduiesc că oprobiul public ar putea fi o barcă salvatoare, reacţia celor din jur, asfel încât să-l reaşezăm pe distinsul domn scriitor pe fotoliul din sufrageria sa liniştită, fotoliul decenţei, demnităţii.
,,Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului”.
Maidanezii să trăiască în mediul lor natural, să nu tropăie pe plafonul camerei vecinilor. Să schelălăie în aer liber, în natură, vecinii cu comportamente nepotrivite conveţuirii, să-şi încuie uşa cu cheia bunului simţ, cheia regulilor ce se impun a fi respectate fără rabat.
Ca un paradox, în timp ce înteligenţa artificială cunoaşte o evoluţie dinamică, inteligenţa emoţională ( gestionarea emoţiilor, altruismul) păleşte, chiar naşte monştrii.
După primele semnale, înclin să cred că v-aţi regăsit oarecum liniştea, sau se întrezăreşte.... Linişte de care aveţi atâta nevoie pentru a vă valorifica potenţialul literar-artisctic, estetic-creativ, să ne hrăniţi spiritele cu o nouă capodoperă literară, inspiraţia să cucerească noi culmi.

Cu deosebită apreciere,
prof. înv. preşc. Elena Bolânu
.
( )




Sondaj
?




ALTEX
hotel parc-a
cabinet estetica-a
spala_bine
hotel ialomita new 2013
LIVIU
SERVICE INTERNATIONAL
Copyright 2004 - 2016 © S.C. IALPRESS S.R.L.  
Ia permisul din prima!
Intrebarile DRPCIV. Mediu de invatare. Legislatie. Pregatire completa pentru categoriile A, B, C si D.