Ialomitastea
Nr. 983, Anul , din 12-Iulie-2018



Categorii
Prima pagina
Editorial
Reportaj - Interviu - Anchete
Sport
Politica
Cultura - Sanatate
Zig-Zag Agerpres
Eveniment
Actualitate
Care va sa zica
Anunturi si Licitatii Publice
Mica publicitate
Contact
Horoscop zilnic
Arhiva
sc oyl company
racman-a
hotel ialomita-a
duo manager
lunca_2012
EditorialVersiune pentru tiparireRecomanda unui prieten acest articolParerile cititorilor
Adevărul este că ne aflăm în război. Un război fratricid şi total

Traim, fara a realiza pe deplin, în plin razboi. Desi la o prima vedere ar parea ca ne bucuram de pace, noi, românii, traversam un climat extrem de tensionat, supurând de conflicte în desfasurare. Grav este ca nu realizam primejdia, pericolul pentru existenta noastra ca stat. Grav este ca nu ne preocupa viitorul acestei tari. Ne batem între noi ca orbii si atunci când ne întreaba cineva „Voi nu vedeti ca va distrugeti?" ipocriti, ne grabim sa dam vina pe straini.
Este razboi pe plan politic. Lupte pe viata si pe moarte se duc zilnic, în vazul tuturor, afectându-ne prezentul si viitorul. Oriunde te uiti, vezi batalii. Nici daca i-am fi ales pentru asta, politicienii nostri nu ar fi fost mai dedicati conflictului. Se lupta presedintele cu guvernul, presedintele cu Curtea Constitutionala, presedintele cu partidele de la putere. Demonstranti de profesie care au adoptat ca simbol „#" se bat din strada cu statul. Parlamentarii se lovesc cu proiectele de lege în cap, desfasoara lozinci belicoase peste scaunele goale si se înjura ca la usa cortului de la înalta tribuna a Parlamentului Tarii. Partidele politice au renuntat la orice program dedicat cetateanului si au adoptat tacticile de lupta ale gherilei micilor grupuri de partizani. Organizati în cete, grupe, plutoane sau regimente de culori diferite, oamenii politici îsi arta muschii adunându-si sustinatorii în strada, trimitându-si trupele urlatoare în incinta parlamentului sau înjurându-se la televizor. Sunt lupte pentru putere, lupte pentru accesul la finantele statului, lupte pentru a câstiga simpatia populatiei si pentru sprijin politic extern. Sunt lupte numai pentru ei!

Este război pe plan economic. Se duc lupte pentru controlul resurselor, pentru păstrarea sau pentru risipirea lor în lume, spre propriul câştig. Se luptă din greu pentru acapararea pieţii interne, pentru menţinerea pe pieţele externe, pentru a câştiga în concurenţa cu puternicii competitori străini protejaţi de propriile guverne, pentru a nu fi înghiţiţi de prostia sau de impostura propriului guvern.
Este război informaţional. Se bat cap în cap ştiri false cu ştiri corecte, se utilizează informaţia pe post de proiectil exploziv. Manipularea ţine loc de atacuri pe flanc şi minciuna acoperă ca un fum de praf de puşcă întregul câmp de bătălie. Kenneth Payne, fost producător la BBC, cercetător în domeniul comunicaţiilor, al războiului şi terorismului, afirma de curând, şi nu fără temei, că „mass media reprezintă un instrument de război"
Este război juridic. Legile se bat cap în cap. Ele au devenit armamentul greu în bătălia pentru controlul societăţii. Procurorii se luptă cu judecătorii sau fac alianţe oculte cu ei şi cu serviciile secrete. Avocaţii dezertează dintr-o tabără şi intră în cealaltă, spionând, trădând şi ţesând intrigi subtile. Ordonanţele de Urgenţă sufocă tendinţa de legiferare prin parlament. CCR înlocuieşte legislativul şi dirijează executivul supervizând orice iniţiativă legislativă, fiind chemată de toate părţile aflate în luptă să soluţioneze conflicte reale sau închipuite, pentru ca apoi nimeni să nu mai ţină seamă de deciziile ei.
Este război în sistemul sanitar, război în sistemul asigurărilor sociale şi în sistemul naţional de pensii.
Este război în sistemul financiar. Taxele se bat cu impozitele, salariile de la stat cu cele de la privat. Procentele din PIB pentru educaţie se luptă cu cele pentru apărare şi fondurile pentru sănătate sunt în conflict deschis cu cele destinate infrastructurii. Banca Naţională aduce la disperare cetăţenii care de nevoie s-au împrumutat şi sufocă moneda naţională. Timp în care, guvernatorul B.N.R. ne comunică ironic şi senin ca cerul de vară deasupra podgoriilor sale din Drăgăşani că nimeni n-a murit vreodată din cauza creşterii ROBOR.
Doamnelor şi domnilor, este Război! Este război pentru păstrarea identităţii naţionale, pentru asigurarea unităţii şi independenţei României... O spune, cu voce tare şi Ioan Sabău Pop, prof. la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş, membru al Curţii Internaţionale de Arbitraj Comercial: "După părerea mea, este o tendinţă dirijată ca românii să fie scoşi din toate centrele mari ale Transilvaniei. Dacă s-ar întâmpla doar în Târgu Mureş, aş zice că e un accident. Dar se întâmplă în toate oraşele Ardealului, se întâmplă la Cluj, unde 160 de imobile din centrul oraşului au fost retrocedate maghiarilor, în Oradea, Arad, Timişoara, Sibiu. Aceeaşi situaţie este şi cu pădurile sau terenurile agricole transilvănene. Sunt restituiri către foştii grofi maghiari sau către instituţii, în majoritatea lor ilegale sau abuzive".
Voci liniştitoare ne asigură că nici vorbă de bătălii, că totul este normal, că asta-i democraţia. Trebuie să fii idiot şi orb în acelaşi timp ca să poţi crede aşa ceva. O mulţime de semnale, tot mai acute, asurzitoare uneori, ne arată altceva. Nu degeaba ne pleacă tinerii din ţară. Nu întâmplător suntem a doua ţară din lume, după Siria, la exodul de populaţie. Pe locul doi după o ţară transformată în ruine, unde războiul civil (şi nu numai) continuă, neîntrerupt, de peste şapte ani! Nu ne putem preface că nu auzim vocile unor personalităţi de marcă ale ţării, a unor jurnalişti iubitori de ţară, a unor adevărate conştiinţe naţionale, care atrag atenţia asupra conflictului real în care suntem angajaţi şi asupra consecinţelor dezastruoase pentru România: „România nu mai deține nimic, nu are economie. România nu este un stat, ci o corporație. Capitalul străin este cel care deține puterea, deține peste 60% din activele țării, peste 50% din profit și ceea ce este cel mai grav: stăpânește pârghiile strategice, de condus, ale țării [...] Industria ca atare, marile întreprinderi au fost distruse. Privatizarea s-a făcut în dezinteresul României. Cel mai grav e că a fost vândut pământul. Și a fost vândut de cei care sunt astăzi la putere, pe vremea când erau miniștri ai agriculturii. Pădurile, apele, se vând. Totul este de vânzare [...] În 26 de ani, România a pierdut, și pot spune asta cu certitudine, peste 1 Trilion de euro. Toate pierderile României, de la Ștefan cel Mare încoace, sunt mai mici decât ce s-a pierdut în acești 26 de ani" (Călin Georgescu, 2014, în direct la Televiziunea Română).
„A dispărut întreg sectorul industriei de textile, confecţii, tricotaje (filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de pielărie şi încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat); a fost închis sectorul agroalimentar (36 de fabrici de zahăr, fabricile de ulei, de preparate din carne, de lapte şi produse lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate etc.); nu mai există majoritatea fabricilor din industria lemnului şi mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi vopselelor, a medicamentelor, din sectorul construc-ţiilor de maşini, al exploatărilor miniere de feroase şi neferoase, de cărbune etc.; s-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi cele de mecanizare a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în general, marea majoritate a institutelor de cercetare-proiectare; au dispărut industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină, optică, automatizări etc. Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost pulverizată. România nu mai are astăzi un pachet naţional de seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante tehnice, legume etc. A fost distrus, aproape în totalitate, sistemul de irigaţii, construit prin îndatorarea dureroasă de la Banca Mondială, pentru a cărui plată românii au contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri şi desecări, dar şi cele de irigaţii în curs (canalul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre). Întreaga economie naţională a fost, pur şi simplu, pulverizată şi lăsată fără nicio logică structurală" (Prof. dr. Constantin Ciutacu, 2014).
Suntem în plin război. Un război fraticid. Un război în care, din nefericire, nu putem fi învingători. An după an pierdem bătălie după bătălie, coplăcându-ne cu această stare. Mai mult, în mod ipocrit, multe dintre bătăliile pierdute le sărbătorim cu fastul destinat unor victorii de răsunet. Mulţi mor. Pier acum, sub ochii noştri nepăsători, sau vor fi ucişi (fizic, moral, psihic, material) de inamici invizibili, fără uniformă. Este plin cotidianul de morţi anonime sau de decese încununate cu nume ilustre. Sunt victimele unor adversari vicleni, niciodată la vedere, ascunşi cu bună ştiinţă în instituţii special create pentru ei. Din adăpostul acelor instituţii, aflaţi sub platoşa unor legi strâmbe, ei ne distrug prezentul şi ne desfiinţează viitorul, ne ostracizează familia şi ne spoliază bunurile.
După Steimetz, războiul ar fi piatra de încercare a naţiunilor, exercitând funcţia de selecţie biologică colectivă, în scopul eliminarii naţiunilor slabe şi formării unor „supernaţiuni" puternice, superioare. Trebuie să fim conştienţi de faptul că urmare a nepăsării noastre, a unei clase politice de slabă calitate, a conducătorilor lipsiţi de viziune şi captivi ambiţiilor personale meschine, România riscă să dispară ca naţiune de sine stătătoare. Ar fi timpul să înţelegem că măcinată de conflicte interne, după decenii de convulsii distrugătoare, într-un viitor deja previzibil România riscă să fie înghiţită pentru veşnicie de supernaţiunile aflate azi în plină expansiune. Proces grăbit de participarea directă, entuziastă şi hotărâtoare a românilor.
Închei cu un citat din Scrisoarea pe care Arhimandritul Justin Pârvu, un autentic patriot, a adresat-o poporului român cu puţin înainte de plecarea sa din lumea aceasta:„Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.
Cât o să mai taci ?"

Grafica - I.M

( Teo PALADEArt Emis Academy )




Sondaj
?




hotel parc-a
cabinet estetica-a
spala_bine
hotel ialomita new 2013
LIVIU
SERVICE INTERNATIONAL
Copyright 2004 - 2016 © S.C. IALPRESS S.R.L.  
Ia permisul din prima!
Intrebarile DRPCIV. Mediu de invatare. Legislatie. Pregatire completa pentru categoriile A, B, C si D.