Ialomitastea
Nr. 980, Anul , din 21-Iunie-2018



Categorii
Prima pagina
Editorial
Reportaj - Interviu - Anchete
Sport
Politica
Cultura - Sanatate
Zig-Zag Agerpres
Eveniment
Actualitate
Care va sa zica
Anunturi si Licitatii Publice
Mica publicitate
Contact
Horoscop zilnic
Arhiva
sc oyl company
racman-a
hotel ialomita-a
euroinvest tel-a
itp-a
duo manager
lunca_2012
TARG APICOL
Prima paginaVersiune pentru tiparireRecomanda unui prieten acest articolParerile cititorilor
De 72 de ani, pe drum spre eternitate

În urmă cu 72 de ani, în ziua de 1 iunie 1946, aproximativ la ora la care încep să scriu aceste rânduri, cădea răpus de gloanţele unui pluton de execuţie de strânsură unul dintre cei mai mari bărbaţi iviţi din mijlocul Neamului Românesc de la începuturi şi până astăzi. Patriot desăvârşit, credincios profund, de o demnitate şi cinste exemplare, modest şi auster, sever, dar drept, şi-a închinat întreaga viaţă slujirii României şi poporului ei.
Nevoit să-şi asume o uriaşă responsabilitate într-un moment de mare tragism al istoriei neamului nostru, marcat de prăbuşirea graniţelor şi de spulberarea alianţelor, atunci când toţi oamenii politici se ascundeau, cu o laşitate demnă de dispreţ, ca şobolanii, ca nu cumva să se facă apel la „patriotismul" lor de paradă, Ion Antonescu n-a ezitat să preia pe umerii săi povara unui stat sfâşiat de vecini, umilit de „elitele" sale politice, sleit de afacerile oneroase ale unui rege depravat şi iresponsabil, mână în mână cu politicieni şi afacerişti veroşi din ţară şi străinătate, jefuit deopotrivă, ca şi astăzi, de „investitorii" străini şi de mari gangsteri autohtoni de extracţie incertă, cu protecţia interesată a suveranului şi a guvernelor sale corupte (să ne amintim de trio-ul Marmorosh, Loebel, Blank, cu toţi urmaşii lor, de Aushnitt şi Malaxa, de „afacerea Skoda", patronată de Maniu şi nepoţeii Boilă - şi, credeţi-mă, ştiu ce spun -, naşul de botez al mamei mele, văr primar cu bunicul matern, a fost marele avocat şi om politic liberal Aurelian Bentoiu, deputat, ministru de justiţie şi... raportor al comisiei parlamentare care a anchetat acea afacere, care a făcut ca România să intre în război pentru recuperarea teritoriilor răpite complet nepregătită şi cu o armată prost echipată). Lipsit de sprijinul politic al partidelor „democratice", ai căror lideri nu s-au înhămat la greu şi la riscuri, dar l-au bombardat pe mareşal de-a lungul calvarului său şi al României cu scrisori şi memorii inepte şi imbecile, având drept partid doar ţara şi oştirea română, în vremuri de mare cumpănă nu doar pentru România, ci şi pentru Europa şi lume în ansamblu, a căutat să ţină cârma ţării în miezul ciclonului planetar care a fost al doilea măcel mondial.
Vremurile i-au fost împotrivă, dar pe acestea poate că le-ar fi biruit cu tenacitatea care l-a caracterizat, dar a fost învins de trădarea urmaşului, din naştere şi pe vecie imatur, al depravatului rege responsabil în mare măsură de îngenuncherea antebelică a ţării şi a patronului nu doar spiritual al afacerii pomenite. Care patron şi-a dovedit laşitatea inclusiv la procesul mareşalului. Pentru că, în vreme ce Brătianu a declarat ferm în faţa tribunalului că Antonescu era hotărât să încheie el armistiţiul, cu condiţia ca şefii partidelor „istorice" să-şi dea în scris acordul pentru condiţiile de armistiţiu (mult mai favorabile în oferta făcută de Stalin Mareşalului, prin ambasadoarea sovietică la Stockholm, Kollontay şi prin ambasadorul român Frederic Nanu, sabotat de tânărul şi necoptul George Duca la ordinul lui Maniu şi Niculescu-Buzeşti, trimis în Suedia de aceştia pentru a-l încurca pe Nanu şi a împiedica armistiţiul realizat de Mareşal, favorizând capitularea, practic necondiţionată şi cu un armistiţiu semnat trei săptămâni mai târziu, girată de „opoziţia democrată" (a se vedea în acest sens memoriile lui George Duca, publicate în 1984 la editura J. Dumitru de la München, în Germania!). Lucru acceptat de liberali şi social-democraţi, dar refuzat de Maniu, care nu a recunoscut acest lucru în faţa tribunalului.
După cum, ulterior, avea să încerce să dea impresia că predarea lui Antonescu de la palat către echipa lui Bodnăraş s-a făcut fără ştirea şi aprobarea lui, el fiind plecat din Bucureşti, deşi derularea evenimentelor în acea după-amiază şi seară, inclusiv cu participarea directă a lui Maniu, demonstrează că la ora preluării Mareşalului de la palatul regal, Maniu era în Bucureşti! De menţionat că tot la procesul Mareşalului, la întrebarea acestuia de ce nu i-a fost arătată telegrama dnei Kollontay, sosită la Bucureşti în ziua de 23 august, Maniu a afirmat senin că nu a ştiut că telegrama nu i-a fost arătată. Minţea cu sânge rece, fiindcă ştia exact că pomenita telegramă, a cărei existenţă este astăzi demonstrată prin chiar declaraţia lui Maniu în şedinţa de guvern Sănătescu din 15-16 septembrie 1944 - consemnată în stenograma descoperită în arhive de istoricul Constantin Corneanu - fusese sustrasă de Niculescu-Buzeşti imediat după decifrare şi dusă lui Maniu!
Să ne plecăm câteva momente fruntea cu pioşenie în amintirea martirului pe altarul neamului românesc, asasinat cu o zi înainte de a-şi aniversa ziua de naştere.
Dumnezeu să-i ocrotească drumul în eternitate!
1 iunie 2018, Bucureşti
Ing. Eugen ZAINEA
Art Emis Academy
( )




Sondaj
?




hotel parc-a
cabinet estetica-a
spala_bine
hotel ialomita new 2013
LIVIU
SERVICE INTERNATIONAL
TURNEU SATORI
Copyright 2004 - 2016 © S.C. IALPRESS S.R.L.  
Ia permisul din prima!
Intrebarile DRPCIV. Mediu de invatare. Legislatie. Pregatire completa pentru categoriile A, B, C si D.