Ialomitastea
Nr. 970, Anul , din 21-Aprilie-2018



Categorii
Prima pagina
Editorial
Reportaj - Interviu - Anchete
Sport
Politica
Cultura - Sanatate
Zig-Zag Agerpres
Eveniment
Actualitate
Care va sa zica
Anunturi si Licitatii Publice
Mica publicitate
Contact
Horoscop zilnic
Arhiva
sc oyl company
racman-a
hotel ialomita-a
euroinvest tel-a
itp-a
duo manager
lunca_2012
TARG APICOL
Prima paginaVersiune pentru tiparireRecomanda unui prieten acest articolParerile cititorilor
Prizonieri de război sovietici în lagărul de la Slobozia și alte unsprezece lagăre din România (1941-1944)

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, armata română a capturat, între 22 iunie 1941 și 23 august 1944, 91.060 militari sovietici, dintre care au fost internați în România 82.057, în 12 lagăre (Slobozia, Vlădeni-Brașov, Corbeni-Argeș, Crăciunești-Deva, Independența-Covurlui, Maia, Vaslui, Dornești-Rădăuți, Bolgrad, Tighina, Tiraspol și Odessa). Dintre aceștia, 13.682 au fost eliberați (în special cei de origine română din Basarabia și partea de nord a Bucovinei), 5.223 au decedat și 3.331 au evadat. La 23 august 1944 în lagăre se aflau 59.856 prizonieri, dintre care 2.794 ofițeri (15 colonei, 58 maiori, 320 căpitani, 810 locotenenți, 1.591 sublocotenenți) și 57.062 trupă: ucrainieni - 25 533, ruși - 17.833, calmuci - 2.497, uzbeci - 2.039, turci - 1.917, cazaci - 1.588, armeni - 1.501, gruzini - 1.600, tătari - 601, evrei - 293, polonezi - 252, bulgari - 186, osetini - 150, azerbaidjeni - 117 și alte zeci de naționalități.
Aducerea prizonierilor în țară.
Inițial, militarii sovietici capturați de armata română au fost preluați de către efectivele operative ale marilor unități, care au improvizat și servicii de aprovizionare și pază. Pentru remedierea situației au fost constituite două lagăre de tranzit, la dispoziția armatelor 3 și 4, care au asigurat primirea prizonierilor și escortarea acestora în zona etapelor sau în cea interioară, precum și asigurarea hranei în timpul transportului spre lagărele de bază.
Pe măsură ce frontul s-a îndepărtat de Nistru, prizonierii capturați de armata română au fost vărsați în lagărele germane, de unde, la cererea autorităților române erau aduși în țară, în pofida reticențelor comandamentelor germane.
Cazarea prizonierilor.
În faza inițială a războiului, condițiile de cazare au fost diferite. Ofițerii au fost cazați în clădiri de zid, în camere cu paturi comune (în Lagărul nr. 1 Slobozia), iar trupa în barăci de scânduri, tip M.Ap.N. sau model german, în paturi comune (simple sau suprapuse), având ca așternut rogojini sau paie. În toamna anului 1941 au fost și situații în care o parte din prizonieri au dormit pe pământul gol până când s-au procurat scânduri pentru construirea paturilor. Cea mai dificilă situație a fost constatată în Lagărul nr. 9 de la Crăciunești, unde s-au înregistrat și cele mai numeroase decese (53 până la 15 noiembrie 1941).
Fără a constitui o consolare pentru prizonierii de la Crăciunești, rapoartele de inspecție consemnau o situație dificilă și pentru trupa de pază, santinelele locuind în aceleași barăci rudimentare ca și prizonierii. Pentru remedierea situației nesatisfăcătoare a cazării prizonierilor în primele luni ale iernii 1941/1942 s-a intervenit și s-a acționat pentru dublarea pereților și tavanelor, instalarea sobelor de încălzit și construirea de barăci adecvate. Acțiunea a continuat în toată perioada de iarnă, concomitent cu amenajarea de localuri speciale pentru servitul mesei și a instalațiilor sanitare corespunzătoare.Analizând modul în care au fost tratați prizonierii în toamna și iarna anului 1941, mareșalul Ion Antonescu a cerut să se ia măsuri urgente de îndreptare și să se stabilească cauzele și vinovații. Ca urmare, ministrul Apărării Naționale a convocat (25 februarie 1942) factorii responsabili cu situația prizonierilor, a aprobat să se distribuie o cantitate mai mare de efecte pentru acoperirea deficitelor și a cerut să se acționeze rapid pe toate planurile pentru îmbunătățirea cazării. Concomitent, s-a dispus înlocuirea din funcții și deferirea către Curțile Marțiale a comandanților asupra cărora planau acuzații. Nu a fost ignorată nici răspunderea Comandamentelor teritoriale, a propriilor comandamente de profil și a instituțiilor care au beneficiat de munca prizonierilor.
Aceste măsuri, corelate și cu sosirea primăverii, au făcut ca situația să se schimbe considerabil, dacă nu radical. Fără a considera problema rezolvată definitiv, ofițerii controlori ai Marelui Stat Major apreciau, în martie 1942, că situația cazării se ameliorase, devenind acceptabilă și în unele locuri chiar bună. În continuare s-au adoptat noi măsuri pentru asigurarea „unei cât mai bune cazări", „sporirea capacității de cazare", „terminarea la timp a amenajărilor pentru iarnă", în majoritatea lagărelor construindu-se sobe de încălzit, reamenajate bucătăriile și infirmeriile etc. În iarna 1942/1943, alocațiile pentru lemnele necesare sobelor din barăci au fost echivalate cu cele afectate pentru încălzitul dormitoarelor în care locuiau militarii români. Aceleași condiții pentru asigurarea cazării au fost impuse și instituțiilor de stat sau proprietarilor care foloseau prizonieri la diferite munci.Până la 1 iulie 1943, efortul financiar făcut pentru amenajarea în mai bune condiții a barăcilor s-a ridicat la 120.000.000 lei.
Echiparea prizonierilor.
Ca și în domeniul cazării, echiparea prizonierilor sovietici nu a fost încă de la început coresponzătoare datorită faptului că aceștia aveau echipament de vară, în mare parte reformat, care s-a deteriorat rapid în timpul activităților pe care au fost puși să le facă. În unele locuri echipamentul bun a fost înlocuit cu altul uzat. Pentru remedierea situației, Ministerul Apărării Naționale a dispus să se distribuie îmbrăcăminte din efectele purtate (haine, paltoane, încălțăminte) și a livrat succesiv pânza și postavul necesar pentru confecționarea echipamentului necesar, reușind să se asigure, până în decembrie 1942, pentru fiecare prizonier, câte un rând de efecte de îmbrăcăminte și un rând de rufărie. Până la 23 august 1944 s-au confecționat haine, încălțăminte, rufărie etc. în valoare de 2.797.216.000 lei, distribuiți din „fondul prizonieri" și din „creditul de război".
Hrana prizonierilor.
Inițial, alocația de hrană, stabilită la 22 lei, apoi la 28 lei (din care 1,80 lei pentru întreținere) pe zi, când nu se efectuau activități productive, și la 40 lei pe zi (din care 5 lei pentru întreținere și 5 lei pentru tutun) când se lucra, nu a fost suficientă, mai ales în situația în care unii comandanți au mai făcut și „economii". Situația s-a remediat rapid, deoarece comandanții găsiți în culpă au fost schimbați și deferiți Curților marțiale pentru a fi judecați și condamnați. Pentru a evita orice neînțelegere, Ministerul Apărării Naționale a hotărât (februarie 1942) ca prizonierii să fie hrăniți „la fel ca ostașii noștri", drepturile de hrană fiind „la fel ca ale trupei" din interior, adică 30 lei de om pe zi, întreaga alocație fiind cheltuită efectiv pentru hrană, fără să se mai facă economii. Ca urmare, din martie 1942 majoritatea ofițerilor controlori raportau că hrana prizonierilor era „cantitativ și calitativ bună".
Prin dispoziții superioare s-a stabilit ca prizonierii să primească cinci zile pe săptămână câte 700 grame de pâine (din făină de orz amestecată cu 10% făină de grâu), iar la patru mese pe săptămână carne de cal. În limita alocației, pentru prizonierii debili, s-a asigurat supliment de hrană. Pentru îmbunătățirea alimentației, din primăvara anului 1942 lagărele au arendat terenuri pentru cultivarea de zarzavaturi, dispunându-se ca în interiorul lagărelor „să nu mai rămână nici o porțiune de teren necultivată". Totodată, proprietarii care nu asigurau o hrană corespunzătoare prizonierilor au fost amendați, iar celor aflați în recidivă li s-au ridicat prizonierii de la lucru.
Din ianuarie 1943, cu toate că Uniunea Sovietică nu aderase la Convenția de la Geneva, Ministerul Apărării Naționale a ordonat ca alocația de hrană pentru prizonierii ofițeri să fie aceeași ca cea pentru elevii școlilor militare, adică 90 lei pe zi, ceea ce a făcut ca hrana să fie apreciată ca „bună". În aprilie 1943, printr-o mai bună administrare a lagărelor, prizonierii bolnavi au putut primi un regim special prescris de medici, iar din luna următoare prizonierii ofițeri au primit două feluri de mâncare (la prânz și seara).

Pe larg: Alesandru Duțu, Florica Dobre, Leonida Loghin, Armata română în Al Doilea Război Mondial. Dicționar, București, Editura Enciclopedică, 2017.

Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu
Art Emis Academy
( )




Sondaj
?




hotel parc-a
cabinet estetica-a
spala_bine
hotel ialomita new 2013
LIVIU
SERVICE INTERNATIONAL
TURNEU SATORI
Copyright 2004 - 2016 © S.C. IALPRESS S.R.L.  
Ia permisul din prima!
Intrebarile DRPCIV. Mediu de invatare. Legislatie. Pregatire completa pentru categoriile A, B, C si D.