Ialomitastea
Nr. 988, Anul , din 17-August-2018



Categorii
Prima pagina
Editorial
Reportaj - Interviu - Anchete
Sport
Politica
Cultura - Sanatate
Zig-Zag Agerpres
Eveniment
Actualitate
Care va sa zica
Anunturi si Licitatii Publice
Mica publicitate
Contact
Horoscop zilnic
Arhiva
sc oyl company
racman-a
hotel ialomita-a
duo manager
lunca_2012
Prima paginaVersiune pentru tiparireRecomanda unui prieten acest articolParerile cititorilor
Regizoarea Adina Pintilie și “Nu mă atinge-mă”

Am cugetat mult dacă să dau titlul acestui eseu „ADINA” sau „REGIZOAREA.” Asta pentru că această profesie am perceput-o eminamente bărbătească. Auzeam tot mai mereu rostit substantivul la masculin REGIZOR și aveam în minte pe Ion Popescu Gopo, Liviu Ciulei, Andrei Șerban, ca să nu-i enumăr decât ce-mi vine în minte în acest moment. Bașca numele unor mari regizori de film americani, englezi ori francezi, ruși, sau ce-or mai fi ei.
Și, dintr-o dată, totul în mintea mea s-a răsturnat când am aflat că filmul REGIZOAREI Adina PINTILIE a fost selectat pentru a participa la prestigiosul festival URSUL DE AUR de la Berlin. „Numai faptul că intră în concurs este o izbândă!”, mi-am șoptit întrebându-mă cam circumspect cum de a scăpat de juriul românesc, de care mă temeam cel mai mult. Am scris „circumspect”, pentru că trăisem, ca romancier, o experiență neplăcută. Trilogia mea „Muscelenii” fusese nominalizată pentru Marele Premiu de la FestBoock, Cluj, 2014, alături cărțile altor 19 confrați. Când am aflat rezultatul anunțat de juriu, m-am crucit de două ori: prima - pentru cine a luat premiul pentru roman (cineva din „anturaj”, care în toamnă, la Botoșani a mai luat și la poezie), iar a doua oară, pentru că noi, ceilalți, vreau să spun „restul”, nici măcar nu am fost invitați la Cluj, măcar să ne cunoască lumea literară. Printre altele, s-au tras acolo niște chiolhanuri…
N-am realizat la început despre ce regizoare este vorba, dar, când i-am văzut fotografia pe internet, nu-mi venea să cred! Era fosta noastră elevă de la (actual) colegiul „Grigore Moisil” din Urziceni. Trecuseră douăzeci de ani de când nu am mai văzut-o. Părea neschimbată. Icoana adolescentei care tocmai absolvise liceul, - nu cred că greșesc, șefă de promoție - exact așa cum o știam: plăcută la înfățișare, ca orice adolescentă, ochii vioi care băteau în castaniu în reflexele părului chihlimbariu închis, mereu cercetători, inteligentă, serioasă, de mare bun simț, cu un surâs deosebit. Mereu foarte atentă atunci când îți analiza întrebarea, iar, înainte de a-ți răspunde, avea o reținere pe care unii colegi o luau drept emoție, dar, de fapt, cântărea răspunsul. Era o încântare să predai Literatura română la astfel de clasă, căci erau mulți elevi în apropierea ei, ca valoare. Asta s-a și văzut la Bac - pentru ei o formalitate - apoi la facultăți - absolut toți au intrat. Azi, țara se sprijină și pe umărul lor…
Adina Pintilie a participat, pentru ea, mai mult ca o curiozitate, și la faza națională la olimpiada de Limba și literatura română. Folosea, ca toți ceilalți, caiete studențești, dar făcea temele cele mai complete. La un comentariu despre „Luceafărul” a scris vreo 40 de pagini. „Cine te-a pus, căci eu nu v-am obligat!” Răspunsul ei m-a dezarmat: „Eu am vrut, mi-a plăcut.” Au rugat-o colegii să citească tema. Vă dați seama, un supliciu pentru ea, dar enormă satisfacție pentru clasă. În final, au aplaudat… Caietele ei au circulat mult timp prin oraș, până s-au schimbat programele, dar m-ar bucura să aflu că le mai păstrează. Aveam în acea clasă și un elev îndărătnic (nu-i dau numele) care avea un singur caiet pentru toate obiectele, ceea ce eu nu concepeam, căci, la sfârșit de trimestru, le puneam o notă la caiet. Drept consecință, l-am lăsat corigent și i-am spus că-l trec în toamnă doar dacă-și pune caietul la punct. A înțeles că nu-i de glumă și a rugat-o pe colega sa, Adina, să-i împrumute caietele, de unde a copiat conștiincios temă cu temă. La corigență, nu am fost în comisie, dar profesoarele mi-au spus că nu au putut să-i dea mai puțin de opt…
Am aflat, prin mama sa, medic cardiolog, că Adina a intrat la Facultatea de Cibernetică, de la ASE. Și-a urmat drumul, până într-o zi a ultimului semestru al anului al III-lea, când aflu că a renunțat la facultate - unde nu avea probleme -, căci se pregătește pentru Regie film. Sincer, a fost un șoc pentru părinți și, desigur, pentru mine.
Când am aflat că filmul ei, cu un titlu aparent ciudat, NU MĂ ATINGE-MĂ (TOUCH ME NOT) coproducție internațională (română-bulgară-germană-cehă-franceză) a intrat în concurs la Berlin și va fi judecat de un juriu onest, nu am mai avut nicun dubiu. Așteptam cu optimism rezultatul. Și a fost. I-am urmărit și declarațiile de după succes. Personalitate împlinită, responsabilă, modestă, matură în gândire, cu analize pertinente, analizând matur reacțiile criticii de film, explicându-și cu luciditate experimentul, adică o regizoare de talent și de perspectivă.
În cuvântul FELICITĂRI nu are cum să încapă mândria colegilor, a liceului, a orașului, a județului, dar mai ales a țării!
Citeam zilele trecut dintr-o carte a filozoful SENECA, pe care mi-o adusese un fost elev la fel de valoros ca Adina, dar în alt domeniu - despre care s-a auzit și se va mai auzi,- unde am dat peste un citat, pe care l-am coroborat cu o etichetare absolut gratuită care vine de la un jurnalist român: „Nu există în natură nimic atât de sacru, încât să nu-și găsească un profanator.”
Filmul NU MĂ ATINGE-MĂ și-a găsit imediat „nașul” în persoana jurnalistului tv Dan NEGRU, căruia, din respect pentru limba română, nu-i scriu numele cu litere mici, cum ar fi meritat, căci și-a transformat numele în „renume.” Postarea sa sună cam așa: „Băgați-vă în fund!” Nu cred că vizionase filmul. Nu polemizez cu insul, dar mi-e milă și mi-e silă gândindu-mă că i-am admirat emisiunile acelea minunate cu copiii, în fața cărora îngenunchea, odată cu ei și în fața întregii țări - credeam eu atunci, cu emoție - dar acum înțeleg că gestul lui era doar „regie” de proastă calitate. Este reacțía unui ins vanitos ale cărui „succesuri” t.v. l-au condus spre saturație. Nu opinia lui deranjează, căci poate să nu fie de acord, ci aroganța și limbajul colocvial folosit.
Ca să fie iertat, nu mai are decât o șansă: să îngenuncheze în fața acestei regizoare, în fața întregii țări și să-și ceară iertare. Eventual, să plece de unde este, căci telespectatorul onest are în vedere și postul de televiziune, acum șifonat, unde lucrează. Nu munca regizoarei a murdărit-o, ci numele țării pe care o reprezenta Adina Pintilie la Berlin!

Prof. T. DAMIAN
( )




Sondaj
?




hotel parc-a
cabinet estetica-a
spala_bine
hotel ialomita new 2013
LIVIU
SERVICE INTERNATIONAL
Copyright 2004 - 2016 © S.C. IALPRESS S.R.L.  
Ia permisul din prima!
Intrebarile DRPCIV. Mediu de invatare. Legislatie. Pregatire completa pentru categoriile A, B, C si D.