Ialomitastea
Nr. 980, Anul , din 21-Iunie-2018



Categorii
Prima pagina
Editorial
Reportaj - Interviu - Anchete
Sport
Politica
Cultura - Sanatate
Zig-Zag Agerpres
Eveniment
Actualitate
Care va sa zica
Anunturi si Licitatii Publice
Mica publicitate
Contact
Horoscop zilnic
Arhiva
sc oyl company
racman-a
hotel ialomita-a
euroinvest tel-a
itp-a
duo manager
lunca_2012
TARG APICOL
Prima paginaVersiune pentru tiparireRecomanda unui prieten acest articolParerile cititorilor
Fenomenul “Zebranno”

Totul a început cu un afiş. Dar nu un afiş ca oricare altul. Era realizat într-o grafică excelentă, care te obliga parcă să te opreşti, oricât ai fi fost de grăbit: „Pe data de 30 ianuarie, la ora 18, sunteţi invitaţi la LECŢIA DE POEZIE - „la o cafea cu Apollon”, la Cafee Shop Zebranno de către Societatea Culturală Apollon-România, la un medalion literar avându-l protagonist pe poetul Vasile Groza.”
Afişul era bine plasat, chiar în calea trecătorilor. Mulţi urziceneni dădeau din umeri când auzeau de Zebranno, întrebându-se parcă „Ce-o mai fi şi Zebranno ăsta?” Localul era frecventat mai mult de tineri, care se întâlneau, mai ales seara, la o cafea, la o ţigară, dar, de când cu interzisul fumatului, se cam răriseră. Intrasem şi eu de câteva ori împreună cu câţiva prieteni, la o bere, mai ales că descoperiserăm un colţişor mai retras şi ne simţeam destul de bine. Multă discreţie. Local cochet, aş putea spune elegant, linişte, personal care servea ireproşabil, preţuri acceptabile, mese curate, elegante, fotolii confortabile, salonul având în partea din faţă un piedestal pe care se putea improviza o mică scenă. Plus că geamurile erau mate, protejându-i pe consumatori de privirile curioşilor, dar oferindu-le privirilor cochetul parc din faţă, dar şi spectacolul străzii care ducea spre piaţă, mereu animate.
La început m-a mirat numele localului, am încercat să-i descopăr semnificaţiile, dar, curând, m-am lăsat păgubaş, zicându-mi: „Zebranno şi atât!” Cunoşteam bine pe unul dintre proprietarii localului, viceprimarul Liviu Cazan, om de mare caracter şi de aleasă cultură. Eram curios să aflu cam cine se găseşte în spatele invitaţiei, oarecum misterioase.
Aveam să descopăr, chiar pe 30 ianuarie, când mânat de curiozitate şi cu oarecare îndoială, („O fi ceva şi cu ziua de naştere a lui Caragiale!”, mi-am şoptit încântat) am păşit pragul localului, la ora fixată, acum transformat într-o adevărată instituţie de cultură. Intru, îmi arunc privirile mai întâi în sală, învăluind-o, şi observ destul de mulţi „consumatori”, femei şi bărbaţi, mai tineri ori mai în vârstă, cunoscuţi ori necunoscuţi mie, orânduiţi după prietenii ori după alte afinităţi, aşteptând cuminţi, fiecare cu câte o cafea ori un ceai în faţă (aveam să aflu că-i obicei din partea casei).
Întorc privirile spre dreapta şi de acolo, de pe canapeaua din spatele scenei împrovizate, mă întâmpină un bărbat falnic, elegant îmbrăcat, cu braţele deschise, manifestând o prietenie sinceră, radiind de bucuria revederii. Era George Călin.
Nu ne mai întâlniserăm de foarte mult timp. „Fiecare cu treburile sale”, îmi spuneam când întâmplăptor mă mai întrebam ce mai face. Auzisem eu ceva referitor la un ambasador, dar acum aveam să aflu că Domnia Sa este Ambasador Cultural la Convenţia ONU pentru drepturile Copilului – Geneva, Departamentul Europei de Est. („De asta ne întâlnim rar, este foarte ocupat, călătoreşte mult prin ţară şi prin străinătate”, mi-am zis).
Mirarea mi-a fost şi mai mare când mă întâmpină, tot din aceeaşi zonă şi poetul Vasile Groza, nimeni altul decât tatăl cântăreţei Loredana Groza. „Ce mică-i lumea!”, mi-am şoptit în timp ce ne îmbrăţişam, rememorând instantaneu momentul când în aceeaşi formaţie am descins într-o splendidă sâmbătă de primăvară la Societatea Scriitorilor Târgovişteni. Mi-am amintit cu plăcere şi popasul făcut la întoarcere, undeva la un han care ne-a ieşit în cale, şi unde, cu nonşalanţă, dumnealui nu ne-a lăsat să plătim...
În dreapta piedestalului mi-a atras atenţia un banner foarte sugestiv, inspirat, care-ţi amintea că te afli acum într-un locaş de cultură, mai ales că într-un stand, în apropiere, erau orânduite cărţile de poezie ale Domniei Sale.
„Spectacolul” a început cât se poate de firesc. Domnul George Călin, care stâpânește bine arta captării atenţiei sălii, vorbeşte simplu, cu oarecare emoţie, fără emfază, despre prietenie. Cred că aş putea să rezum discursul Domniei Sale printr-o propoziţie pe care cred că a reţinut-o întreaga asistenţă: „Prietenul îţi este sufletul pereche.” Nimic mai frumos, mai poetic şi mai adânc! Explică apoi motivul întâlnirii noastre, prezentând, după cum era şi firesc, câteva detalii ale vieţii şi operei scriitorului. Emoţii în faţă, dar mare curiozitate în sală, căci spectatorii nu erau obişnuiţi cu astfel de manifestări. Când poetul a început să se prezinte, apoi să recite multe din poeziile sale, atmosfera a început încet-încet să se destindă.
Domnul Groza ştia să recite, adică trăia firesc. Urmăream de acum reacţia spectatorilor, cărora le străluceau privirile la câte o poezie sau la câte o metaforă izbutită. Începuseră să „guste” puţin câte puţin, mai ales că funcţiona şi regia, în sensul că recitările erau contrapunctate discret de către dl. Călin cu numeroase citate din critica literară despre poezia acestuia.
Din când în când îşi plasa câte o vorbă spre sală, provocând-o să interacţioneze. Şi uite aşa intervenea când unul, când altul, într-un dialog care lăsa impresia că atât scriitorul, dar mai ales spectacolul este de-al lor, de când lumea.
Faptul acesta s-a tot repetat şi la întâlnirile ulterioare, mai ales că doamna Luminiţa Constantinescu venea mereu „pregătită,” dar nu numai dumneaei. Urmează un moment inedit. Domnul George Călin dedică un poem „sărbătoritului”, fapt ce se va repeta cu fiecare invitat, timp de mai bine de 40 de săptămâni, până la sfârşitul anului.
Se trece la un moment festiv. Dl. Groza primeşte Diploma şi Trofeul „Apollon” în aplauzele sălii, cu fotografiile de rigoare. Dar surprizele nu s-au încheiat. Urmează fotografia de grup a tuturor particpanţilor, protagonişti ori spectatori, care imortalizează pentru eternitate această „întâmplare” şi care avea să facă înconjurul ţării pe faceboock, marcând un început de altfel de cultură la Urziceni, de care aceştia vor deveni foarte mândri.
Protagonistă la acest moment avea să fie doamna Viorica, soţia dlui George Călin.
Nici nu şi-au mai dat seama spectatorii când au trecut cele două ore. Mulţi se ridică să plece cu un regret, de parcă ar fi vrut să mai continue, dar îi aşteaptă acum o altă surpriză. De la bar plecau spre mese pahare şi carafe cu vin alb sau roşu, asortate cu alune, prilej minunat pentru a schimba impresii, adică în termenii de azi, socializare, fapt ce se va repeta după fiecare întâlnire. „Curat socializare, mi-am rostit. Bun prilej să ne amintim încă o oră şi de Nenea Iancu, la un pahar de vin bun. Doar sărbătorim ziua lui de naştere! Şi aşa a şi fost.”
Un moment de suspans. Anunţul întâlnirii de lunea viitoate: Scriitorul urzicenean, eseist de renume naţional: Alexandru Bulandra. „Eu?” întreabă parcă neîncrezător Sandu, cum îi spuneam noi, prietenii. „Dumneavoastră, îi răspunde calm domnul Călin. Nu sunteţi scriitor?”
Au urmat, după acelaşi ritual, poetul Ion Văduva, apoi alţii şi alţii.
După un timp mi-a venit rândul şi mie. Credeam că întâlnirile vor începe să plictisească. „Poeţi? Iar poeţi?” s-ar fi întrebat mulți dintre noi. Parcă să ne contrazică şi să ne înlăture neîncrederea, este anunţată, pentru lunea următoare, etnomuzicologul de la Televiziunea Română - Bucureşti prof.univ.dr. Niculina Merceanu, împreună cu minunata familie de folclorişti Ionela şi Adrian Stăncioiu-Belu.
Un spectacol splendid: poezie, etnografie şi muzică. Sala exultă, electrizată parcă. O lecție de etnografie şi de autentic patriotism, care nu se va uita curând...
A urmat apoi, într-o derulare de metronom săptămânală, întâmplare după întâmplare, medalion după medalion, fiecare cu frumuseţea şi cu specificul său, nesemănând niciodată unul cu altul, fiecare cu unicitatea sa irepetabilă, mereu încărcate de o nedisimulată emoţie artistică.
Daţi-mi voie să le zic „întâmplări” minunate, mereu altele, având ca protagonişti numeroşi poeţi, prozatori, eseişti, pictori, oameni de cultură din diverse domenii (dacism, regina Maria, credinţă, istorie), interpreţi de muzică populară, de muzică folk, colinde (un grup de copii din Cislăul Buzăului instruit de interpreta Ofelia Florica Haranguş), elevi poeţi de la Şcoala 2 din Urziceni, recitatori, interpreţi de romanţe, cantautori, interpreţi de muzică cultă (Dumitru Gheorghiu – prim tenorul Operei Române din Chişinău), actori (Doina Ghiţescu a fost scânteietoare!), artişti plastici (fenomenalul pictor Paul Mecet). Proveneau din spaţii geografice diferite: Buzău, Rm. Sărat, Basarabia, Bucureşti, Vâlcea, Satu Mare, Ialomiţa, desigur Urzicenii au fost foarte bine reprezentaţi. Tuturor acestora poetul George Călin le-a dedicat câte o poezie, toate adunate în volumul „poemele prieteniei.”
Atenţie! Totul fără o regie prealabilă. Noi, spectatorii, ne-am bucurat, fără să ne gândim o clipă că în spatele fiecărui spectacol stă un OM care are grijă ca fiecare interpret să fie cazat, să i se ofere hrană, drum şi toate celelalte. Doar dintr-un simplu altruism, spre bucuria şi sufletul urzicenenilor. Spectacol de calitate izvorât dintr-o sinceră prietenie.
Toate întâlnirile au fost frumoase, au adus înălţare sufletească în sufletul spectatorilor, şi aceştia de alesă calitate, care, pe măsură ce se derulau săptămânile, deveneau tot mai numeroşi, umplând sala până la refuz, mulţi sosind mai din timp, să prindă un loc.
Am amintit de splendida realizare a etnografei Niculina Merceanu. Spectatorii nu vor uita discursul electrizant, de un sincer patriotism al directorului Muzeului de Istorie din Satu Mare, poetul Felician Pop, spectacolul fascinant oferit de „poetul de muzică” - interpret Ovidiu Scridon, ori seara de colinde din ajunul Crăciunului.
Poeta ialomiţeancă Florentina Loredana Dalian a ţinut sala fără respiraţie mai bine de o oră, recitând propriile versuri, într-o prezenţă scenică de zile mari. Desigur, cele mai multe dintre întâmplări au fost presărate cu momente de pictură, de muzică, unde protagonistul numărul 1 a fost cantautorul Octavian Mândruţă, prezent la mai multe „întâmplări”, asimilat, între timp, ca fiind, „de-al nostru”, cum avea să se exprime un spectator. Însă spectacolul spectacolelor avea să vină pe data de 18 decembrie, odată cu încheierea stagiunii 2017, când protagonişti au fost oaspeţi din Basarabia, un excepţional grup, format din mai tânăra profesoară-poetă, Sabina Cojocaru, de la Liceul Nr. 2 din Chişinău, poeta Lidia Grosu şi excelentul actor Sandu Aristin Cupcea, soţul acesteia. Desigur emoţionată, Sabina Cojocaru a încântat sala recitând cu farmec din creaţiile sale, apoi a oferit o plăcută surpriză realizând o excelentă analiză riguroasă, profundă, matură, dovedind că stăpâneşte încă de la această vânstă tainele criticii literare, la volumul de versuri al domnului G. Călin, „dimineaţa în care fluturii au renăscut.”
Am recitit ulterior comentariul dumneaei şi mi-a lăsat impresia că posedă toate abilităţile unui critic literar de perspectivă.
Poeta basarabeancă Lidia Grosu, deja cunoscută publicului român, a încântat sala cu splendide versuri de dragoste, de natură, de patrie, din volumul antologic, de aproape 700 de pagini, „MILOSTIVA NOTĂ, ARDEREA”, colecţia Opera Omnia, poezie contemporană”, scos la editura Tipo Moldova din Iaşi, multe traduse în franceză, revărsând asupra sălii o extraordinară gamă de sentimente, toate având ca numitor comun: oful dorului de Ţară.
Mă încumet să citez doar patru versuri: „Mi-eşti uimitor de dragă, Ţara mea,/ Şi timp de-o viaţă merg spre tine, iată,/ Cu-n paşaport român deschis ca poarta/ Să-ncap’ în el cu toată Basarabia./”
Punctul culminant al acestui ultim spectacol din an avea să vină în curând. Se face o liniște mormântală în sală, cerută de actorul-recitator basarabean Sandu Aristin CUPCEA, pentru o necesară concentrare, în vederea, credeţi-mă pe cuvânt! celui mai fascinant spectacol de poezie pe care l-am urmărit vreodată.
Închipuiască-şi cineva, un actor-recititor desăvârşit, electrizând o sală care aproape uitase să mai respire, timp de mai bine de două ore, cu poezii excepţionale, multe necunoscute sau aproape uitate, din poeţi români şi basarabeni, pornind de la Alecsandri, trecând prin clasici, prin perioada interbelică, ajungând la Nichita Stănescu sau la Grigore Vieru.
Versuri care spuneau despre mamă, despre ţară, despre eroi, despre natură, despre nedreptate, într-un iureş de nemaiîntâlnit, decât cu pauze de respiraţie.
Mărturisesc şi acum, aşa cum am făcut-o cu lacrimi în ochi după spectacol: nu cred că existe la ora actuală vreun actor român care să-l înlocuiască! Nicidecum să-l depăşească. Ascultându-l fascinat, mă gândeam la o propoziţie mult mie dragă de-a lui Grigore Vieru: „Dacă vrei ca un tânăr să ridice sabia pentru ţară, învaţă-l de mic o poezie.” Spectatorii, uimiţi, spre final, au uitat câteva clipe, să aplaude. Apoi nu s-au mai oprit. Li se înroşiseră palmele, cerând „bis.” Iar actorul Cupcea, parcă transfigurat şi el de o adâncă emoţie, căci se vedea căt trăieşte fiecare moment, recita, recita neobosit. Se depăşise de mult ora fixată pentru încheierea programului. Bătea de ora 10, adică trecuseră deja patru ore. Au obosit spectatorii, dumnealui nu dădea semne... Am rămas, la „socializare”, după obicei, vreo câţiva. Şi-a tras sufletul şi a continuat mult timp cu versuri din Publius Ovidius Nasso. Ştia „Ponticele” pe deasupra...
Mi-e deja dor de voi, basarabenilor...
Deja „stropul de cultură” de la Urziceni a devenit naţional. Facebook-ul a intrat în funcţiune. Acum urzicenenii sunt mândri de „fenomenul” lor literar, care în curând îşi va relua activitatea cu şi mai multă vigoare, luni, 15 ianuarie 2018, ora 18.00, de Ziua Culturii Naţionale.
Urzicenii şi-a descoperit un excelent animator cultural, poate unic în ţară, în persoana poetului-ambasador George Călin. Mai în glumă, mai în serios, l-am auzit rostind un adevăr care s-a îndeplinit în fiecare zi de luni, din fiecare lună, timp de un an: „În orice parte a Europei sau a ţării m-aş afla, lunea iau avionul de Urziceni, şi la şase fix sunt la urzicenenii mei, la Zebranno.” Şi niciodată nu a dat semne că ar fi obosit. Aşa a apărut un nume nou în dicţionarul limbii române, „zebraniştii”, termen inovat de basarabeanca Sabina Cojocaru, care defineşte deja un fenomen cultural unic în ţară. Iată cum Zebranno începe să devină un mit.
De fapt, „Zebranno”, ca fenomen cultural, reînnoadă o tradiţie culturală mult mai veche care vine de undeva din perioada dinainte de Revoluţie, când sala de teatru a Clubului Sindicatelor era plină ochi de spectatori; când au trecut prin Urziceni, ca invitate, numeroase personalităţi ale culturii şi literaturii române; unde a funcţionat neîntrerupt cenaclul „Dor fără saţiu”; de un sfert de secol are loc Concursul internaţional de caricatură şi de epigramă. Oraş cu vocaţie culturală...
Această minunată întâmplare „zebrannistă” poartă acest nume: altruistul George Călin, omul care are vocaţia poeziei, a culturii, a dăruirii totale şi a prieteniei în sânge.
Drept mulţumire, să nu se supere urzicenenii dacă vorbesc în numele lor, nu pot decât să-i dedic un vers celebru de-al lui Nichita, pe care-l prețuim la fel de mult amândoi: „Eu îmi plec şira spinării / Doar în faţa ta şi-a mării...”

N.B. Şi pentru ca tabloul acestor manifestări culturale de excepţie să fie cât mai complet, este firesc să amintim numele celor care s-au implicat în acest fenomen cultural unic, fiecare dintre ei beneficiind de câte o poezie-dedicaţie.
Interpreţi şi oameni de cultură: Ofelia Florica Haranguş (muzică populară), Dumitru Gheorghiu (tenor basarabean), Vasile Topârceanu (romanţe), Doina Ghiţescu (actriţă), Sava Regăţeanu (interpret), George Negrea (cantautor), Maria Burlacu (recitator), Pandele Jianu (romanţe), Traian Chiricuţă (cantautor), Octavian Mândruţă (cantautor), Ovidiu Scridon (poet-interpret), Magda Băcescu (actriţă), Ion Ene (cantautor), Marian Nicolescu (poet-interpret), Mădălina Cosma (interpret), Sandu Aristin Cupcea (recitator), Niculina Merceanu (etnograf), Paul Mecet (pictor), Maria Năstase (pictor), Anca Beatrice Todireanu, (doctor în istorie), Maria Ţiproc (Satu Mare), Adrian Bulgaru, Adrian Gelu Radu (director Rodio ProDiaspora), Dumitru Manolache (jurnalist), Bogdan Ioniţă (pictor);
Scriitori (poeţi, prozatori, eseişti) invitaţi: Vasile Groza (Bucureşti), Marian Rădulescu (Buzău), Ioan Nicolae Muşat (Buzău), Nina Gonţa (Străşeni, Basarabia), Vasile Larco (Iaşi), Alexandru Copaci (elev, Bucureşti), Dumitru Istrate Ruşeţeanu (Buzău), Laurenţiu Turcu (preot, Rm. Sărat), Bogdan Ioniţă (Bucureşti), Ştefan Theodor Cabel (Buzău), Adriana Ungureanu (Bucureşti), Felician Pop (Satu Mare), Robert Laszlo (Satu Mare), Mark Voinescu (Satu Mare), Liliana Ghiţă Boian,(Drăgăneşti Olt), Ioana Banner (Bucureşti), Cătălin Codru (Bucureşti),Vali Orţan (Bucureşti), Ion-Viorel Ioniţă (Bucureşti), Daniela Toma (Bucureşti), Ionuţ Calotă (Bucureşti), Andrada Maran (Bucureşti), Tudor Ciubotaru (Bucureşti), Ştefan Apostol (Bucureşti), Ingrid Cosma (Bucureşti), Camelia Florescu (Bucureşti), Lidia Grosu (Chişinău, Basarabia), Sabina Cojocaru (Chişinău, Basarabia), Victoria Milescu (Bucureşti), Nicolae Suditu (Buzău), Cătălina Stroe (Montreal, Canada), Mihai Sălcuţan (Buzău), Tudor Cicu (Buzău), Ramona Muller (Bucureşti).
Au fost protagonişti la aceste întâmplări de cultură şi scriitorii ialomiţeni şi urziceneni: Gheorghe Dobre, Florentina Loredana Dalian, Marin Constantin, Costel Bunoaica, Florin Ciocea; apoi urzicenenii: Traşcă Puşkin, Grigore Spermezan, Nicolae Puiu Iliescu, Lili Balcan Bulandra, Adrian Lucian Scărlătescu, Marian Nicolescu, Ion Văduva, Alexandru Bulandra, Titi Damian şi protagonistul GEORGE CĂLIN.
Nu putem încheia această listă onorantă, fără să aducem mulţumiri şi spectatorilor, cărora, în semn de înaltă preţuire, George Călin le dedică fiecăruia câte o poezie, spre amintirea acestor minunate seri de aleasă cultură: Anca Elena Călin, Viorica Călin, Liviu Cazan, Venturia Ionescu, Aurelia Petre, Aurel Berbec, Dulcinica Sandu, Nicolae Borza, Nicoleta Niţă, Florin Tatu, Valentina Mircea, Luminiţa Constantinescu, Lucian Tudorache (primar Coşereni) cu soţia sa Marilena Tudorache, Mariana Vlădărău, Luminiţa Nedelcu, Carmen Daniela Dumitrache, Elena Păunescu, Ion Dumitrescu, Dorina şi Ion Ene, Cameliu Ionescu, Nicu Călin, Andreea Gheorghe, Mihai Pituţ, Gina şi Gigi Cojocaru (fotograful de serviciu), Gina Călin, eleva Alessia Cazan, Sorin Ştefan, Ana Avram, Angelica Stănciuloiu, Sandu Matache şi, desigur, angajaţilor Cafee Shop Zebranno.



( Prof. Titi DAMIAN )




Sondaj
?




hotel parc-a
cabinet estetica-a
spala_bine
hotel ialomita new 2013
LIVIU
SERVICE INTERNATIONAL
TURNEU SATORI
Copyright 2004 - 2016 © S.C. IALPRESS S.R.L.  
Ia permisul din prima!
Intrebarile DRPCIV. Mediu de invatare. Legislatie. Pregatire completa pentru categoriile A, B, C si D.