Ialomitastea
Nr. 933, Anul , din 17-August-2017



Categorii
Prima pagina
Editorial
Reportaj - Interviu - Anchete
Sport
Politica
Cultura - Sanatate
Zig-Zag Agerpres
Eveniment
Actualitate
Care va sa zica
Anunturi si Licitatii Publice
Mica publicitate
Contact
Horoscop zilnic
Arhiva
sc oyl company
racman-a
hotel ialomita-a
euroinvest tel-a
itp-a
duo manager
lunca_2012
Reportaj - Interviu - Anchete
“Adormirea Maicii Domnului”, hramul bisericii din Andrășești
Andrășești, 15 august 2017. Zi de Sfântă Mărie Mare. Dis de dimineață, credincioșii din comună (și nu numai) au luat drumul bisericii “Adormirea Maicii Domnului” din localitate, pentru a participa la slujba oficiată de Nicușor Comșa (din februarie anul acesta paroh al bisericii) și pentru a aduce daruri în memoria înaintașilor dispăruți de curând sau din vremuri mai îndepărtate.
Biserica din Andrășești nu are o vechime prea mare, iar pisania vorbește de la sine: ,,Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, ridicatu-s-a această sfântă biserică de obştea satului, în anul mântuirii 1940, din îndemnul preotului paroh Petrişor Constantin. Extinderea bisericii, reparaţiile şi pictura s-au executat în vremea arhipăstoririi P.F. Teoctist, Părinte Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, la iniţiativa pr. paroh Scurtu Victor, între anii 1986-1988, cu cheltuiala bunilor enoriaşi. În anul 2010, s-a executat pictura din nou, la solicitarea credincioşilor, preoţi fiind pr. paroh Macamete Marian, pr. II Albu Ioan, cu ajutorul domnului epitrop parohial ing. Popescu Nicolae, protoiereu fiind pc. părinte Drăghici Dumitru. Slujba de resfinţire a fost săvârşită de către Ps Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor.
Binecuvântează, Doamne, pe cei ce iubesc podoaba casei Tale!“
Se cuvine să facem însă, înainte de toate, o incursiune în timp și să vorbim de începuturile parohiei din Andrășești. Așa aflăm că vechea biserică a Parohiei Andrăşeşti era aşezată pe malul râului Ialomiţa, în partea de sud-vest a comunei şi fusese ridicată în anul 1821. Sigur, înainte de asta așezarea (atestată documentar prima dată la 20 decembrie 1634, într-un hrisov al voievodului Matei Basarab) a mai avut vreun lăcaș, pentru că vorbim în perioada medievală la Andrășești de mari boieri cunoscuți pentru credința lor în ortodoxie (boierii Cocorăscu, doamna Maria Brâncoveanu, boierii Alexeanu, banul Scarlat Ghica, boierul Gheorghe Lehliu, mai apoi, în preajma anului 1800 principele sârb Miloş Obrenovici și, după 1821, anul construirii bisericii pe malul Ialomiței, vorbim de Gheorghe Gr. Cantacuzino - Nababul, marele latifunadiar și primar al Capitalei de care se leagă poate cea mai înfloritoare perioadă a Andrășeștiului în acele vremuri), sau poate că frecventau vreo bisericuță ridicată chiar de ei, o bisericuță precum cea din satul Orboiești (ridicată între anii 1795-1797, cea mai veche biserică moşnenească păstrată pe cursul inferior al Ialomiţei, fapt care i-a conferit și statut de monument istoric, dar care după strămutarea satului spre șoseaua națională a fost lăsată pradă distrugerilor naturale și umane).
Revenind la biserica ctitorită în 1821, să spunem că era, așa cum arată zidurile care au rămas și azi în picioare, o construcție solidă, monumentală, menită să reziste peste veacuri. N-a fost să fie. Istoria consemnează: “În anul 1940, datorită creşterii apelor râului Ialomiţa, care inundau cimitirul şi vechea biserică, preotul Constantin Petrişor, împreună cu obştea satului, au luat hotărârea ca în centrul comunei să se construiască o nouă biserică. Până la construirea unei noi biserici, au ridicat din paiantă o biserică mai mică, pentru a nu lăsa satul fără lăcaş de cult.” Există, oarecum, o inadvertență a consemnării, pentru că vorbește de inundarea cimitirului și bisericii. Ori, și cimitirul și biserica se aflau, ca și ruinele de azi, amplasate la aproape zece metri înălțime față de luciul apei, ceea ce făcea imposibilă o inundare. Mai corect spus ar fi să vorbim de pericolul prăbușurii edificiului, ca urmare a deselor viituri de pe cursul râului care mâncau puțin câte puțin din malul care aici face un cot de aproape nouăzeci de grade.
Despre fețele bisericești care au slujit în biserica de pe malul Ialomiței nu există date decât despre doi preoți. Istoria consemnează, din nou, că “Prima şcoală din Andrăşeşti a fost ridicată la anul 1874, fiind înlocuită cu o alta la anul 1927, cu un edificiu păstrat şi astăzi, dar din păcate părăsit. În faţa şcolii vechi se păstrează monumentul eroilor reântregirii, ridicat tot la anul 1927 de către preotul Theodor Stroiescu împreună cu soţia sa.” Așadar, în 1927 preot al parohiei era Theodor Stroiescu. Știm, de asemenea, că părintele Constantin Petrișor a oficiat în parohia din Andrășești din anul 1938 până în 1969, an în care l-a luat patriarhul Justinian și l-a dus să slujească la Biserica Oborul Nou, din Capitală. În consecință, părintele Petrișor a slujit doi ani în vechea biserică și alți aproape treizeci în biserica nouă. O biserică mică, modestă am putea spune, cu lungimea de 18 m şi lăţimea de 5,5 m, cu o înălțime de 7 metri până la partea de sus a turlei, cu ziduri din paiantă, tencuite cu amestec de var şi nisip.
De-a lungul anilor, în noua biserică au slujit preoții Constantin Petrișor (1940-1969), Constantin Săvulescu (1970-1980), Victor Scurtu Victor (1981-1984), Ion Albu (1994-2015), Marian Macamete (2010-2017). Din februarie anul acesta (după trecerea neașteptată la cele veșnice a părintelui Marian Macamete) preot a fost uns Nicușor Comșa.
Din 2010, la inițiativa Prea Sfinției Sale Vincențiu, Episcop al Sloboziei și Călărașilor, alături de vechea bisericuță a început construirea uneia noi, un edificiu monumental, așa cum cu siguranță a fost cel de pe malul râului Ialomița. Dar, despre noul edificiu vom afla mai multe din predica părintelui Nicușor Comșa și dintr-un dialog cu Adrian Vasile, primarul Andrășeștiului.

Părintele paroh Nicușor Comșa: Noi, astăzi, ne-am adunat aici cu sufletele pline de bucurie și de dragoste, dar totodată și de nădejde că vom avea de-acum încolo o și mai mare rugătoare-n ceruri. Pline de bucurie pentru că am contribuit la buna desfășurare a acestui hram, a acestei sărbători, pentru că ne-am adunat astfel încât, fiecare după putere, să ajungem la liman și să fim și noi în rând cu celelalte biserici. Maica Domnului nostru Iisus Hristos este un exemplu de smerenie, un exemplu de puritate, de bucurie și de sinceritate. Avem nădejdea că ne va ajuta, nu ne va lăsa pe noi indiferenți la greutățile și obstacolele pe care le avem de urmat. Totodată, încă un imbold ar trebui să ne aducă pe noi în sfânta biserică și în fața Sfântului Altar: recunoștința noastră ar trebui să fie, iubiți credincioși, prin faptele noastre și prin dragostea unuia față de altul. Suntem cu toții angrenați într-un proiect în această localitate, măreț pentru noi. Trebuie să fim mândri că avem această posibilitate și că avem această bucurie la îndemâna, anume de a ajuta și de a finalize lucrările noii biserici, să devenim ctitorii acesteia, pentru că nu este puțin lucru de a fi pomeniți de acum încolo și până-n veacuri într-o biserică ortodoxă, indiferent de ce preot va fi într-însa și de ce primar va avea Andrășeștiul. Cei care ați lucrat la această sfântă biserică în care suntem acum, moșii și strămoșii noștri, sunt pomeniți și vor fi pomeniți cât va fi biserica aceasta în picioare. De asemenea, la biserica cea nouă și noi avem această posibilitate, de a fi pomeniți în veacuri. Vă mulțumesc tuturor, fiecăruia după putere, că ați ajutat la continuarea lucrărilor noii biserici. Ușor nu este, dar nimic din ceea ce se face măreț nu se face ușor. Se face cu multă jertfelnicie și cu toții vom împărți această jertfelnicie.
Alte informații, cum spuneam, dintr-un dialog cu Adrian Vasile, primarul comunei.
- Domnule primar, hramul bisericii din Andrășești? Cu ce gânduri azi, la biserică?
- Da, hramul bisericii noastre, Adormirea Maicii Domnului. Ca în fiecare an, o zi bine primită de enoriași. Sunt oameni credincioși la noi, cu nerăbdare și bucurie așteaptă această sărbătoare. Noi, primăria și consilierii locali, am dat tot concursul să ajutăm și să fim alături de Sfânta Biserică. Sunt mândru că Andrășeștiul m-a adoptat, eu sunt din Marsilieni și aici am fost primit ca un fiu al satului. De aceea le mulțumesc și de fiecare dată, mai ales când este vorba de datini, sunt alături de ei.
- Văd aici, lângă biserica ridicată în 1940, că s-a început construcția unei noi biserici. Când a început și când se termină lucrarea?
- Lucrările au fost demarate în urmă cu patru ani, pe vremea părintelui Marian Macamete, Dumnezeu să-l ierte. Noul părinte, Nicușor Comșa, a venit cu forțe proaspete și continuă tot ceea ce s-a reușit a se ridica până acum. Sper, și mă adresez acum locuitorilor comunei, să contribuie și dumnealor cu fonduri, cât de puțin de la fiecare este de mare ajutor pentru finalizarea acestei frumoase biserici. Știți, gura satului nici Dumnezeu n-o închide și, spun unii, lucarera ar fi beneficiat de fonduri europene. Nici vorbă de așa ceva. Primăria a acordat prin hotărâri ale consiliului local an de an sume importante, anul acesta de exemplu, cincizeci de mii de lei. Sperăm ca, în doi ani, și cu ajutorul sătenilor, să vedem biserica ridicată. Noi, în viață suntem trecători. Ce rămâne în urma noastră? Rămâne o biserică, o locuință, un pom plantat cum se spune, ca să fii un bun creștin.


[citeste]




Sondaj
?




hotel parc-a
cabinet estetica-a
spala_bine
hotel ialomita new 2013
tritipan
LIVIU
Copyright 2004 - 2016 © S.C. IALPRESS S.R.L.  
Ia permisul din prima!
Intrebarile DRPCIV. Mediu de invatare. Legislatie. Pregatire completa pentru categoriile A, B, C si D.