Ialomitastea
Nr. 925, Anul , din 23-Iunie-2017



Categorii
Prima pagina
Editorial
Reportaj - Interviu - Anchete
Sport
Politica
Cultura - Sanatate
Zig-Zag Agerpres
Eveniment
Actualitate
Care va sa zica
Anunturi si Licitatii Publice
Mica publicitate
Contact
Horoscop zilnic
Arhiva
sc oyl company
racman-a
hotel ialomita-a
euroinvest tel-a
itp-a
duo manager
lunca_2012
Editorial
Despre caracter
Aud că un spital din românica noastră cea de toate zilele organizează cursuri de dialog civilizat cu pacienții, pentru angajați. Vă imaginați!? Asistente, infirmiere și brancardieri învățați să considere pacientul o ființă umană asemenea lor, nu un sac de cartofi uitat pe un hol de spital! Și asta la maturitate! Oameni în toată firea! Despre medici nu se vorbește în propoziție, pentru că în cazul lor se presupune că au făcut școala de bune maniere de la sorbonica! Ipoteză din domeniul sf-ului.
Dacă s-a ajuns până aici înseamnă că ceva este adevărat; mă refer la obrăznicie, sictir și nesimțire. Privesc cu tristețe și cu totală neîncredere încercarea de a face educație oamenilor în toată firea. Îmi vine în ajutor, o întâmplare petrecută în laboratoarele conduse de Pasteur, la Universitatea de Științe din Lille, acolo unde, la sfârșitul secolului XIX, se puneau bazele microbiologiei. Cel care avea să primească „Ordinul Imperial al Trandafirului” (ce frumos sună aceste cuvinte!) pentru întreaga activitate, era șeful unei comisii ce urmărea să selecteze un nou angajat. Louis Pasteur punea întrebări și concurenții încercau să-l convingă pe maestru. Numai că întrebările nu aveau nici o legătură nici cu medicina și nici cu chimia, așa cum ar fi fost firesc. O colegă i-a spus într-o pauză; „Dar, întrebările dumneavoastră nu se referă la profesie!” Pasteur a zâmbit și i-a explicat tinerei sale colege: „Mă interesează și încerc să aflu caracterul viitorului meu coleg. Meseria se învață, caracterul niciodată!”
Despre caracterul la români se pot scrie studii; multe dintre ele doar .. istorice!
Alegând acest drum, al societății de tip primordial, unde importă doar „ce bagi în gură și ce pupi în șură”, ne-am ales și mijloacele de exprimare, renunțând la cele de „pension”. Astfel, am fost dăruiți în societate și în politică după propria dorință, cu tupeiști și obraznici, cu mârlani la patru ace sau nesimțiți „hot couture”. Totul subsumat conceptului de „sânge în instalație”, singurul capabil să ne aducă recunoașterea celor din jur.
Asta am crescut, asta avem! Să nu vă mai mirați de apariția sindromului „grindesian”, explicitat prin „pune-mă și nu mai plec” sau a comportamentului „kovesinistic”, adică „poți să mă chemi, căci n-o să vin”.
Și toate ni se trag (asta e!) de la sângele din instalațiile tupeiștilor și obraznicilor.
Când statul român plătește salarii de peste zece mii de euro pe lună unor categorii sociale care se ocupă cu prinderea răufăcătorilor, în timp ce acelora care au grijă de sănătatea fizică și morală a nației abia dacă li se aloca a zecea parte, te gândești că așa suntem noi făcuți, să punem răul înaintea binelui. Oare cât timp vom mai înțelege lumea cu susul în jos?




[citeste]




Sondaj
?




hotel parc-a
cabinet estetica-a
spala_bine
hotel ialomita new 2013
tritipan
LIVIU
Copyright 2004 - 2016 © S.C. IALPRESS S.R.L.  
Ia permisul din prima!
Intrebarile DRPCIV. Mediu de invatare. Legislatie. Pregatire completa pentru categoriile A, B, C si D.